Cum au fost domesticite pisicile?

Dorinţa de a obţine recompense şi docilitatea. Iată cele două elemente care au jucat un rol esenţial în procesul de domesticire a pisicilor. La această concluzie au ajuns autorii unui studiu comparativ, care au secvenţiat genomul pisicii domestice şi pe cel al pisicii sălbatice, informează AFP, preluată de Mediafax.

Pisicile şi oamenii împart aceleaşi teritorii de cel puţin nouă mii de ani. Un interval de timp considerat "recent" în raport cu situaţia câinilor, a căror domesticire s-a produs în urmă cu peste 30 de mii de ani.

"Oamenii au încurajat probabil pisicile să intre în locuinţele lor, pentru a vâna şoarecii care mâncau cerealele recoltate pe care ei le depozitau", explică unul dintre autorii studiului, Wes Warren, genetician la Universitatea Washington din St. Louis.

El crede că "oamenii au oferit hrană acelor pisici, pentru a le încuraja să se mute în locuinţele lor".

Cercetătorii au examinat acele părţi ale genomului pisicilor, care au fost alterate în urma traiului alături de oameni.

Ei au constatat la pisicile domestice o serie de modificări notabile ale genelor care joacă un rol important pentru memorie, teamă şi dorinţa de a obţine recompense. Aceste trăsături au fost asociate cu procesul de domesticire.

Anumite feline care trăiesc solitare în natură au fost astfel stimulate pentru a rămâne lângă oameni.

Cercetătorii au comparat genomul pisicii cu cele ale tigrului, câinelui, vacii şi omului. Asta i-a ajutat să înţeleagă motivul pentru care aceste feline sunt aproape exclusiv carnivore şi motivele pentru care vederea şi mirosul lor diferă de cele ale altor mamifere, precum câinele.

Oamenii de ştiinţă au descoperit în genomul pisicii şi în cel al tigrului o serie de gene specifice, care le permit acestora să absoarbă eficient lipidele din carnea pe care o consumă din abundenţă şi care le oferă astfel un avantaj special pentru a digera proteinele de origine animală.

În plus, pisicile depind mai puţin decât câinii de simţul lor olfactiv pentru a-şi vâna prada. Cercetătorii au descoperit mai puţine gene asociate mirosului la aceste feline decât la canide.