Trăsăturile de comportament ale câinilor nu depind neapărat de rasă (studiu)

pitbull_caine.jpg

Un pitbull se joacă în iarbă, Escondido, California, Statele Unite, 25 aprilie 2020
Sursa imaginii: 
Ariana DREHSLER AFP via France24

Toată lumea ”știe” că pitbullii și rottweilerii sunt agresivi, în timp ce labradorii sunt totdeauna afectuoși. Numai că... nu e deloc așa.

Potrivit unui studiu publicat recent în prestigioasa revistă Science, aceste stereotipuri privind rasele de câini sunt în mare parte nefondate, scrie France24 care citează AFP.

Multe trăsături comportamentale pot fi moștenite. Dar cele mai multe comportamente nu depind decât parțial de rasă - sau chiar deloc în ceea ce privește unele trăsături, cum ar fi afecțiunea sau predispoziția la furie.

"Genetica joacă un rol în personalitatea oricărui câine, dar trăsăturile nu depind neapărat de rasă", spune Elinor Karlsson, unul dintre autorii cercetării, în care au fost implicați peste 2.000 de câini și în cadrul căreia au fost analizate cca 20.000 de răspunsuri din partea proprietarilor.

"Ceea ce am demonstrat este că criteriile care definesc un golden retriever de exemplu sunt caracteristicile sale fizice - forma urechilor, culoarea și calitatea blănii, mărimea sa. Însă nu și faptul că este afectuos", precizează ea.

Cu toate acestea, astfel de stereotipuri sunt uneori reflectate în legislație, cum ar fi legea privind interzicerea pitbull-ilor în Marea Britanie și în multe orașe din SUA.

"Nici un efect"

Cercetătorii au secvențiat ADN-ul a 2.155 de câini de rasă sau încrucișați pentru a găsi variații genetice comune care ar putea prezice comportamentul lor. Ei au combinat aceste rezultate cu răspunsurile a 18.385 de proprietari de câini.

Site-ul utilizat se numește Darwin's Ark și este o bază de date cu acces liber, care conține informații furnizate de proprietari cu privire la comportamentul animalelor lor de companie.

Cercetătorii au ținut cont în analizele lor de stereotipurile care ar putea afecta răspunsurile.

Ei au stabilit definiții fixe pentru anumite comportamente, cum ar fi ascultarea, sociabilitatea și interesul pentru jucării. Au fost studiate și trăsăturile fizice.

În cele din urmă, oamenii de știință au descoperit 11 puncte din genom asociate cu diferențe de comportament, inclusiv ascultarea, aducerea de obiecte și tonul sunetelor emise de câini.

În aceste cazuri, rasa a jucat un rol: câinii beagle și câinii de vânătoare tind să urle mai mult, iar border collie sunt ascultători, mult mai mult decât shiba inus.

Cu toate acestea, studiul a arătat că au existat întotdeauna excepții.

De exemplu, deși labradorii erau cei mai puțin predispuși să urle, 8% dintre ei au făcut acest lucru. Și, în timp ce 90% dintre ogarii nu și-au îngropat jucăriile, 3% au făcut-o frecvent.

În plus, atunci când am analizat răspunsurile la mai multe întrebări despre posibilele reacții agresive ale câinilor, "nu am observat niciun efect al rasei", a explicat Elinor Karlsson.

În total, rasa a explicat doar 9% din variațiile comportamentale. Vârsta a fost mai importantă pentru stabilirea anumitor trăsături, cum ar fi interesul pentru jucării.

Trăsăturile fizice depind într-o măsură de cinci ori mai mare de rasă decât comportamentul, spun cercetătorii.

”O invenție victoriană”

Înainte de anii 1800, câinii erau aleși pentru vânătoare, pentru paza casei sau a vitelor.

Însă conceptul de "rasă de câine modernă, cu accentul pus pe caracteristicile fizice ideale și pe puritatea descendenților, este o invenție victoriană",  subliniază studiul.

Câinii din cadrul unei rase pot avea comportamente diferite, unii dintre ei moștenind variații genetice de la strămoși, iar alții nu.

Interesant este faptul că sociabilitatea față de oameni este în mare măsură ereditară la câini, deși nu depinde de rasă.

Cercetătorii au localizat o zonă din ADN-ul canin care ar putea explica 4% din diferențele de sociabilitate dintre indivizi. Iar această locație corespunde cu cea din genomul uman responsabilă pentru formarea memoriei de lungă durată.

"S-ar putea ca  în cazul câinilor înțelegerea sociabilității față de oameni să ajute la înțelegerea modului în care creierul se dezvoltă și învață", a spus Kathleen Morrill, autoarea principală a studiului, în cadrul unei conferințe de presă.

Următorul pas, a spus ea, ar fi să analizăm tulburările de comportament la câini și posibilele lor legături cu cele de la oameni.

"Nu poți întreba un câine care îi sunt problemele, gândurile, anxietățile, dar știm că au o viață emoțională bogată și că au tulburări care se manifestă în comportamentul lor", a explicat ea.

Înțelegerea legăturilor dintre rasă și comportament ar putea astfel ajuta la determinarea genelor responsabile pentru anumite tulburări psihiatrice la om, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă.

 

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat pe site-ul France 24