Ce face Asociația Internațională a Nopții Înstelate? O treime din locuitorii Terrei nu pot admira spectacolul celest

stele.jpg

O treime din locuitorii Terrei sunt văduviți de spectacolul celest din cauza poluării luminoase.
O treime din locuitorii Terrei sunt văduviți de spectacolul celest din cauza poluării luminoase.
Image source: 
Pixabay (Ilustrație)

Există, din 1988, o Asociație Internațională a Nopții Înstelate/Internațional Dark-Sky Association/ care desemnează comunități, parcuri naturale, rezervații și sanctuare în care întunericul terestru, dăruit de natură sau protejat de ființă umană prin măsuri specifice, pune în valoare lumina bolții cerești, luminând, în această epocă de profundă criză ecologică, legătura omului cu Universul. Sunt recunoscute până acum 22 de comunități, 75 de parcuri, 13 rezervații și 10 sanctuare, în America și în întreaga lume.

Homer Glen, așezare cu 25.000 de locuitori  la 48 de km. sud-vest de Chicago - deci în nimbul de lumină al marii metropole - a fost recunoscută "comunitate a nopții înstelate" în iulie 2011, fiind atunci a treia în America și a patra în lume. Sistematizată pe principiile sustenabilității și respectului față de mediu, Homer Glen și-a luat drept principiu călăuzitor deviza  "Comunitate și Natură în Armonie".

"Comitetul pentru Mediu a revăzut, ghidat de această deviză, iluminatul exterior, stabilind că acesta poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra ambientului. A devenit necesar să redactăm un act normativ de reducere a poluării luminoase și efectelor ei negative, document aprobat în 2007 de consiliul municipal și care a avut drept model directiva elaborată în Flagstaff, Arizona, prima "comunitate internațională a cerului înstelat", a precizat, în exclusivitate pentru RFI România, Margaret Sabo, membră a Comitetului pentru Mediu, fost consilier municipal și forță motrice a lungului proces de acreditare a Homer Glen-ului. Dosarul înaintat Asociației Internaționale a cuprins, în afara  detailatului regulament privind iluminatul public, declarații de sprijin din partea grupurilor locale civice și de afaceri și măsurători ale luminozității nocturne, care trebuie să se încadreze în parametri extrem de preciși. Dosarul Homer Glen a avut, în formă finală, 189 de pagini.

"Am împărțit localitatea în zone,  fiecare cu un "buget" de 100.000 de lumeni la o jumătate de hectar. S-a trecut la sodiu sub presiune 70 de watti, sau echivalentul temperatură de culoare în LED. Lumina alb-albăstruie a LED-urilor, care erau foarte populare, a trebuit estompată spre un arămiu- deschis. Principiul a fost "lumină când ai nevoie, unde ai nevoie". Îndreaptă lumina în jos, nu în sus, și nu arunca banii pe electricitate.///Minimizează poluarea luminoasă, promovând astfel siguranța publică și - element esențial - prevenind "războiul" în care entitățile comerciale se întrec să fie cele mai iluminate.  De asemenea, iluminatul corect înfrumusețează arhitectură urbană. E supărător să nu poți vedea bine o clădire noaptea din cauza luminii artificiale".

În formularea doamnei Sabo, eforturile din Homer Glen, imitate de comunități învecinate precum Compton Hills sau Arlington Heights, recunosc cerul nocturn drept "resursă naturală".

În Arizona, Fountain Hills a fost animată de această evidență în eforturile sale de reducere a poluării luminoase și acreditare ca municipalitate a "nopții înstelate", recunoaștere care a venit formal anul trecut, la începutul lunii ianuarie.  Între Fountain Hills și apropiata mare metropolă Phoenix se interpun, ecranând lumina artificială, Munții McDowell. Întunericul nopții e deci mai ușor de menținut decât în Homer Glen, firmamentul și mai plin de stele.

"Putem vedea în fiecare noapte, din centrul orașului,  Calea Lactee,  constelații, Stația Spațială Internațională, sateliți traversând  cerul. Constelația mea preferată este Scorpionul, pentru că este enormă și are în centru o stea foarte luminoasă, Antares.///Stația Spațială e de fapt o reflexie a soarelui vizibilă de pe pămînt. Acum, după ce am văzut-o de atâtea ori, o pot distinge imediat de un avion. Mă emoționează gândul că oameni trăiesc acolo sus pe cer, deasupra capetelor noastre", ne-a spus Marissa Moore, care lucrează în biroul de planificare/sistematizare urbană  al Primăriei și asigură legătura cu Asociația locală a "cerului înstelat", gruparea care a promovat măsurile de modernizare și ecologizare a iluminatului public. Ca și celelalte 21 de comunități recunoscute internațional, Fountain Hills se concentrează și asupra componenței educaționale.

"Avem un festival anual al cerului înstelat, și proiecte pentru un Centru al Explorării Siderale, cu planetariu și observator astronomic dotat cu telescoape performante. Centrul va găzdui cursuri pentru toate nivelele, de la primar la universitar, expoziții interactive și de artă".

"Ploaia de meteori Perseidele nu-i așa de spectaculoasă ca-n anii trecuți",  îmi scrie Robert Grossman care co-prezidează, împreună cu Creighton Wood, Societatea de Promovare a Nopții Înstelate din Norwood, statul Colorado, societate care a pus localitatea pe lista comunităților "cer înstelat" în luna februarie a acestui an, fiind a doua în stat după Westcliffe/Silver Cliff.  Cu doar 518 locuitori și situat la o altitudine de 2.134 de metri pe platoul deșertic Wright, Norwood este binecuvântat cu un întuneric profun - 21,43 unități dintr-un maxim de 22 măsurat cu contoarul  Unihedron - care-l apropie de parcuri naturale precum Cherry Springs în Pennsylvania, Death Valley în California sau Canyonlands în Utah.

"În orice direcție privești, vizibilitatea e de aproape 160 de km.  E o experiență unică a enormității spațiului. Vara la asfințit, înainte de căderea nopții, văd înspre spre est,  de pe terasa casei,  Calea Lactee. În întuneric deplin, pe la ora 10, pot vedea praful interstelar al galaxiei noastre.  Sunt vizibile cu ochiul liber centura nebuloasei Vânătorul și, mai estompat, nebuloasele Pelicanul și America de Nord.///Una dintre imaginile memorabile ale locului este, spre sud, muntele Lone Cone, înalt de aproape 4.000 m.  În iulie, constelația Scorpionul este exact deasupra piscului, prinzindu-l ca într-o ramă. E o priveliște spectaculoasă, vizibilă cu ochiul liber. Cu un binoclu, poți vedea inelele planetei Saturn,  cei patru sateliți naturali ai Jupiter-ului,  centrul împânzit de stele al galaxiei noastre, și chiar galaxia Andromeda, care văzută cu ochiul liber e doar o pată. Cu binoclul observi că e compusă din miliarde de stele", a precizat pentru RFI România Robert Grossman, descriind un spectacol celest de care sunt văduviți, din cauza poluării luminoase,  80% dintre americani și o treime din locuitorii planetei.  

Ascultă AICI corespondența din SUA