Luna, o escală în misiunea pe Marte

arabia-terra-marte.jpg

Arabia Terra
Arabia Terra - Marte
Image source: 
NASA / JPL / University of Arizona / Seán Doran

Shane Byrne este profesor de astronomie și cercetător principal la Laboratorul Lunar și Planetar de la Universitatea Statului Arizona. Specialist în stratigrafie planetară și astroclimatologie, el este recunoscut pe plan mondial pentru cercetările sale privind planeta Marte și lucrările consacrate Lunii.

Luna revine în actualitate, obiectiv anunțat al explorării umane americane pînă-n 2024  ca escală pentru misiuni spre Marte planificate pentru mijocul anilor 2030.

O revenire în actualitate după o lungă eclipsa.  În noaptea de 20 spre 21 iulie se împlinesc 50 de ani de la primii pași ai omenirii pe satelitul natural al Terrei. Acel eveniment epocal,  apogeul misiunii Apollo 11, a fost urmat, pînă în decembrie 1972 , de alte  cinci aselenizari de o durata și complexitate crescîndă. Baletul selenar al lui Neil Armstrong și Buzz Aldrin rămîne încrustat în memoria umanității, laolaltă cu scenele de la Centrul Spațial din Houston sau platforma de lansare de la Cape Canaveral. Această este față mediatizată, publică, a aventurii spațiale. Există și o altă față, la fel de importantă: efortul științific, muncă unor savanți  din America și din lume care, precum Shane Byrne,  procesează datele, analizează fenomenele,  pun bazele aventurilor viitoare.  

 

 

__________________________________________________________________

Shane Byrne:  Misiunile Apollo au oferit o perspectiva nouă asupra genezei și evoluției Lunii, perspectiva care a putut fi extinsă asupra altor corpuri cerești. Ne-au îmbogățit cunoștințele asupra planetelor, sistemului solar, locului nostru în galaxie.  Programul a fost un soi de anomalie, în sensul că a necesitat un nivel tehnologic care, în condiții istorice normale, ar fi fost atins decenii, poate un secol mai tîrziu. Procesul a fost însă grăbit de infuzii enorme de fonduri și de presiunea competitivă a Războiului Rece. Într-un sens, știință a avut mare noroc că Apollo s-a întîmplat cînd s-a întîmplat.  Fără el n-am fi știut cît știm despre cum s-au născut Luna și planetele sistemului solar.

Rep.:  Ce v-a adus concret programul Apollo, cum v-a ajutat în înțelegerea mai bună, mai nuanțată, a geologiei și climei selenare?

Shane Byrne:  Am secționat mostre aduse de Apollo, am putut numără craterele de impact în diverse zone și calcula timpul de formare a acestor cratere pe suprafață selenară, deci  vîrstă exactă a acestor suprafețe.  Datele acestea  pot fi extrapolate la planete precum Marte,  Mercur, Venus, oferindu-ne posibilitatea de a  determina, fără  acces la mostre,  vechimea și evoluția geologică a suprafețelor planetare,  martiene de pildă.

Rep.:  Specializarea dvs. principala este planetă Marte, cu accent pe paleoclimat, stratigrafie polară și fenomene glaciare.

Shane Byrne:  Clima se schimbă și pe Marte. Pe Terra studiem nuclee ale calotei glaciare polare pentru a determina evoluția climatului.  Și pe Marte există formațiuni glaciare,  veritabile arhive ale evoluției climatice. Studiez aceste "arhive" pentru a stabili variațiile istorice ale climei martiene. Asta ne ajută să înțelegem condițiile locale, dar și fenomene terestre sau de pe planete extra-solare, orbitind deci dincolo de galaxia noastră. Mii de astfel de planete vor fi descoperite în următorii ani, multe dintre ele similare planetei Marte că dimensiune și orbită.

 

 

Rep.:  Aceste studii fascinante sunt făcute posibile de un impresionant arsenal de sonde,  roboți, aparate foto și radar pe sateliți, toate monitorizate de o rețea de centre de cercetare precum cel din Arizona, unde lucrați, dar și din San Diego, Pasadena, Maryland, Berna, Roma--o lista parțială. Ce se ascunde în spatele unor acronime și nume sonore precum HiRISE, CaSSIS,  MRO, PHOENIX LANDER, LABORATORUL STIINFIFIC MARȚIAN (MSL)?

Shane Byrne:  HiRISE și CaSSIS  sunt dispozitive foto montate pe sateliți peri-marțieni.  HiRISE captează imagini planetare de înalta rezoluție,  care ne permit să vizualizam detalii de dimensiunea unei mingi de volei. Cu fotografiile făcute de HiRISE și CaSSIS putem observă stratificarea glaciară  pe pante,  unde relieful accidentat face vizibile straturile. Le putem măsură lățimea și  adîncimea, le putem analiză sedimentele.  Aparatul CaSSIS,  foarte performant în studiul depozitelor de gheață dinlăuntrul craterelor,  este foarte interesant întrucît prinde date stereo, care îngăduie o recontructie tri-dimensionala a staturilor și reliefului.  Folosesc de asemenea  în studiul stratigrafic al reliefului marțian instrumentul radar de pe Satelitul  de Cercetare a planetei Marte (MRO).  Acest radar, numit  SHARAD, este o colaborare între NASA și Agenția Spațială Italiană.  Robotul Phoenix (Phoenix Lander)  ne-a oferit așa-numite "date veridice", de la sol, în completarea celor de la distanță. Phoenix Lander a vizitat o zona nordică de pe Marte, cu multe depozite glaciare în adîncime. Datele obținute astfel au fost comparate cu cele de la  MRO. LABORATORUL ȘTIINȚIFIC MARȚIAN,  cunoscut sub numele de  Curiosity,  investighează climatul vechi de pe Marte, evenimente climatice petrecute în urmă cu miliarde de ani, cînd planetă roșie se asemăna mult mai mult cu Pămîntul, iar la suprafață ei era apă în stare lichidă.

 

 

Rep.:  Pare că se știe totul despre Luna și Marte. Vehiculele fără echipaj, teleghidate, își fac treaba de multe decenii. În cazul planetei Marte, prima incursiune încununată de succes,  sondă Mariner 4, datează din 1965. De ce mai este nevoie de explorare umană, la un preț exorbitant?

Shane Byrne:  Încă nu știm totul despre Luna sau Marte, și orice nouă descoperire naște alte întrebări. Aventura nu se încheie niciodată.  Rațiunea științifică principala a explorării planetei Marte este prelevarea de mostre.  Recompensă științifică a misiunilor Apollo a fost progresul generat de accesul nemijlocit la mostre.  A contat nu ce-au făcut astronauții pe Luna, ci materialul pe care l-au adus. Sigur, roboții culeg și ei, și o vor face și în viitor, dar ce culeg e îndeobște de mici dimensiuni și dintr-un perimetru limitat. De la astronauți la fața locului, pregătiți și în geologie, știind ce să preleveze, vom avea mult mai mult, cantitativ și calitativ. Cît privește benficiile ne-științifice: întotdeuna am dorit să depășim limite, să surmontăm următorul obstacol, regiunile polare ale Terrei, Luna la mijocul secolului trecut, Marte la mijlocul acestuia. Este un impuls uman natural, deci aventură spațială este, într-un sens, inevitabilă.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor:  http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă aici interviul cu Shane Byrne, profesor de astronomie și cercetător principal la Laboratorul Lunar și Planetar de la Universitatea Statului Arizona