Alexandru Mironov afirmă că „aproape că ne obişnuiserăm cu ideea că are o oarece eternitate în el. Simplul fapt că trecuse peste o boală care trebuia să-l ucidă şi trebuia să-l ucidă la 20 de ani ni-l făcea ieşit din comun”.

În opinia scriitorului, „lucrările pe care le-a făcut, faptul că s-a vârât în teoria asta cu black holes, pe care întâi şi-a negat-o, apoi a introdus-o, pe urmă a demonstrat că black holes nu sunt chiar cu totul şi cu totul lacome de materia pe care o înghit este în sine o mare realizare”.

Alexandru Mironov subliniază că Stephen Hawking „este născut la 300 de ani exact după Galileo Galilei. Parcă se întâmplă cumva că sorţii aranjează în istorie unele întâmplări legate între ele”.

Scriitorul spune că „este foarte probabil că înţelegea fizica cuantică nu numai prin ecuaţiile diferenţiale, prin ecuaţiile matematice scrise, ci într-un fel în care şi bunul simţ i-o prezenta, creierul lui era capabil să proceseze ceea ce se întâmplă exact. Numai că, atenţie, el nu putea să spună ceea ce exact ştia, pentru că în baza de date cu cuvinte pe care le avea pe celebrul computer legat de un sintetizator de voce, nu toate cuvintele erau cele care-i trebuiau lui. Deci el pleacă cumva din lumea noastră şi cu unele secrete”.