"Stejarii ar trebui să termine pe locul 4 în grupă" – Robert Antonin

ra_avec_roumanie.jpg

Robert Antonin
Robert Antonin a fost antrenorul principal al echipei României la RWC în 2007 și 2011
Image source: 
Robert Antonin

Echipa României va susține sâmbătă 5 septembrie ultimul meci de pregătire cu Tonga la București, înaintea Cupei Mondiale de rugby (RWC) care debutează pe 18 septembrie în Anglia. Un fost antrenor principal al echipei României evaluează, în exclusivitate pentru RFI, șansele Stejarilor la RWC.

Antrenorul francez Robert Antonin a condus de pe bancă echipa României la RWC 2007 și 2011. L-am întrebat pentru început ce reacții are la anunțarea listei celor 31 de jucători care vor alcătui lotul Stejarilor în grupa D, alături de Irlanda, Franța, Italia și Canada.     

Lista selecționaților prezintă particularitatea că 19 dintre cei 31 au participat deja la edițiile precedente ale RWC, unii precum Tonița chiar din 2003. Dintre cei care au fost cu mine în 2007 în 2011 mai erau 12 dintre înaintași și nouă pe liniile dinapoi! Sunt două interpretări posibile:

  1. E dificil să găsești alții de același nivel;
  2. Încrederea acordată jucătorilor exerimentați, ceea ce reprezintă garanția corziunii și dinamicii grupului.

Cred că e un element pozitiv construirea unui frup cu cei pe care-i cunoști bine (cu punctele tari și slabe).

Stejarii au remizat cu Yorkshire Carnegie (Liga a II-a din Anglia, 10 – 10) și au pierdut în fața lui Edinburgh Rugby (Guinness Pro12, Liga Celto – Italiană, 16 – 31), aceasta aliniind un XV fără titularii reținuți pentru naționala Scoției. Nu sunt îngrijorătoare aceste rezultate din meciurile de pregătire?

Meciurile de pregătire sunt întotdeauna dificile (vezi echipele Franței, Italiei, Scoției și schiar Irlandei). În 2011 de exemplu n-am fost prea buni în stagul de pregătire de la Perigueux în Franța, pentr ca la RWC în Noia Zeelandă, la Invercargill în meciul cu Scoția ar fi trebuit să câștigăm – conduceam cu trei puncte cu cinci minute înainte de final).

Între meciurile de pregătire și RWC e o deosebire fundamentală sub cel puțin două aspecte: motivația și impotanța stress-ului colectiv.

O lectură a lotului arată un adevăr de lungă durată din rugby-ul românesc: diferența valorică între înaintași și liniile dinapoi. De ce nu poate fi redusă această diferență?  

E incontestabil că una dintre caracteristicile rugby-ului românesc rezidă în faptul că e mult mai ușor să găsești și să ajuți progresarea “ÎNAINTAȘILOR BUNI” decât a “jucătorilor buni pe liniile dinapoi.”

Se poate vedea în listă prezența a nouă înaintași care evolueză în elita franceză (primele două ligi TOP14 și PRO D2) în timp ce singurul jucător car evoluează în străinătate de pe liniile dinapoi este Cătălin Fercu (Saracens, campioana Angliei).

Asta nu înseamnă că sunt slabi ci că sunt obișnuiți cu o competiție de nivel mai modest, orice ai cred despre asta. Raportat la acest lucru repet că e bine că au fost selecționați jucători cu experiență la RWC: SURUGIU, CALAFETEANU, DUMBRAVĂ, VLAICU, GAL, APOSTOL, LEMNARU, FERCU.

Dacă aruncați o privire înapoi la RWC, 2007 și 2011, ce concluzii trageți?

Mă gândesc în mod special la echipa din 2007. Am învins Portugalia și am fost furați de arbitru la meciul împotriva Italiei la Marsilia. Să nu uităm de asemenea că prin regulament am fost obligați să jucăm cu Scoția la Edinburgh!! Să nu uităm de asemenea cele 30 de minute foarte bune împotriva All Blacks cu un magnific eseu românesc.

În 2011... Ce grupă! SCOȚIA, ARGENTINA, ANGLIA, GEORGIA... Mândria noastră, mândria românilor a făcut să fim siguri că vom învinge Georgia în ultimul meci din grupă. Dar am fost epuizați după primele trei: foarte buni împotriva Scoției dar cu o înfrângere inacceptabilă,  jumătate de meci execelen cu Argentina, catastrofa împotriva Angliei și eșec împotriva unei foarte bune echipe a Georgiei, mult mai motivată și proaspătă cecât noi.  

Ce șanse dați Stejarilor în grupa D la RWC 2015?

Ar trebui să termine pe locul 4. Nu e imposibil să termine și pe 3, dacă-și concentrează toate forțele pentru meciul cu Italia. E gre de obținut mai mult. Dar dincolo de clasament mi se pare important să facă nișe meciuri buni cu echipele considerate tari (Franța, Irlanda).

Am încă în minte meciul din 2007 cu Italia și din 2011 cel cu Scoția și a doua parte a meciului împotriva Argentinei. Aceste meciuri mi se par mai relevante decât victoria împotriva Portugaliei din 2007.    

În concluzie, trebuie insistat pe faptul că ROMÂNIA a fost în permanență prezentă la RWC: nu e puțin! 

 Mă gândesc că lotul actual prezintă particularitatea de a avea jucători experimentați (exemplu linia a III-a unde toți jucătorii au, cred, minimum o participare la Cupa Mondială).

De asemenea, cred în dinamica susținută de jucătorii de talent ca mijlocașii la grămadă SURUGIU și CALAFETEANU (nu-l cunosc pe al treilea, BRATU), DUMBRAVĂ și VLAICU. În csfârșit, sunt sigur că CINCI-ul din față (linia I și a II-a) vor pune probleme oricărui adversar.

Altceva? Dorință, mândrie, curaj și uneori Noroc!

Încredere în staff și “HAI ROMÂNIA!”

Voi fi mândru și emoționat să-i văd pe Stejari jucând (la TV).