Pe urmele lui Dzeko, copilul din vremea asediului de la Sarajevo

dzeko.png

Edin Dzeko, atacantul echipei naționale a Bosniei Herțegovina
Image source: 
AFP via rfi.fr

Un teren obișnuit de asfalt, fără plase și linii de marcare, din fața unei școli din Sarajevo. Acesta este locul în care prodigiosul atacant bosniac Edin Dzeko și-a petrecut cea mai mare parte a timpului în perioada asediului din anii 1990.

Viitoarea vedetă a cluburilor de fotbal Wolfsburg, Manchester City și AS Roma avea șase ani când a izbucnit războiul care s-a soldat cu  100.000 de morți (1992-1995).

Obișnuia să se joace pe terenul de sport din cartierul Otoka, printre clădirile care și azi poartă urmele bombardamentelor de atunci, la adăpost de focurile lunetiștilor sârbi.

Câteodată, când tunurile se opreau, copiii ieșieau din adăposturi pentru a bate mingea.

„Era riscant, dar trebuia să se joace undeva”, povestește pentru AFP Midhad Dzeko, în vârstă de 66 de ani, tatăl atacantului central al AS Romei și căpitanul echipei naționale bosniace care va juca miercuri pe teren propriu cu Franța în preliminariile Cupei Mondiale -2022.

Midhad, soldat în armata bosniacă, lupta pe prima linie, la Brijesce. Familia sa fugise ca să se refugieze într-un mic apartament al socrilor săi din Otoka. El povestește cum într-o zi, soția sa Belma îi interzise micului Edin să iasă la joacă. La scurt timp, un obuz a căzut pe terenul de joc. Au fost morți și răniți.

Fostul fotbalist și-a înscris fiul la școala de fotbal din Zeljeznicar, unul dintre cele două mari cluburi, alături de FK Sarajevo, din capitala bosniacă, unde este remarcat de antrenorul Jusuf Sehovic.

Tranșee

Războiul nu se terminase dar copiii se antrenau într-o sală de gimnastică: stadionul din cartierul Grbavica era brăzdat de tranșee.

Edin era „interesat doar de a-și atinge scopul”, el „n-a lasat niciodată mingea”, declara pentru AFP în 2018 Sehovic, decedat anul trecut de Covid-19.

După război, „promoția din 1986” a fost preluată de antrenorul Iso Ahmetovic.

Foarte mândru, își amintește de un antrenament la care Dzeko participa, urmărit de o mână de pensionari. "La acea vreme, Andrei Șevcenko era cel mai bun jucător din lume. M-am întors și am spus: ,,Priviți-l, el este noul Șevcenko".

Atacantul ucrainean a fost idolul lui Edin. Și el a vrut să joace pentru AC Milan, obiectiv aproape atins în 2009 după ce a câștigat Bundesliga cu clubul Wolfsburg. Din păcate, clubul german „nu a vrut să-l primească”, povestea Dzeko în 2018.

Vorbind despre Edin, Amar Osim, fiul legendarului antrenor iugoslav Ivica Osim, care i-a adus clubului  Zeljeznicar cinci dintre cele șase titluri naționale, își amintește de un băiat „slab” care „avea aceeași înălțime ca acum (1m93), probabil cu 25 de kilograme mai ușor”. „Dar avea o abilitate incredibilă de a înscrie goluri”, explică el. Era „obsedat” și „voia să devină un adevărat jucător”.

Tânărul talentat a jucat doar 40 de meciuri sub tricoul clubului Zeljeznicar. Este remarcat de managerul de fotabl ceh Jiri Plisek, care l-a dus în 2005 în țara sa, la Teplice, la începutul carierei sale internaționale.

"Visez"

Acolo, se întâlnește cu fundașul bosniac Samir Merzic. Astăzi antrenor la Velez Mostar, el observase  „încrederea incredibilă în sine” a lui Edin, care era „calm și retras”. Tot el povestește cum "Într-un meci împotriva lui Sparta Praga, îl înfruntă pe Tomas Repka, care tocmai se reîntorsese din Anglia, un gladiator. Dar Edin îl învinge fără teamă".

„Totul este în capul tău”, spune Midhad. "Edin era rezistent, puternic, stabil. A trecut prin multe în viață și în fotbal. Știa cum să facă față presiunilor".

Acum Dzeko trăiește în străinătate de 16 ani, dar legăturile cu Bosnia rămân puternice. În vechiul stadion din Grbavica, există un loc rezervat ce-i poartă numele, pentru că a participat la un o strângere de fonduri pentru construcția unei noi tribune. Iar numele său este, de asemenea, inscripționat pe un perete.

În prezent, el construiește o casă în Sarajevo și participă în mod regulat cu soția sa Amra la acțiuni umanitare pentru a ajuta copiii bolnavi din această țară săracă din Balcani.

În 2012, când juca la Manchester City, cineva l-a informat că un adolescent bosniac grav bolnav era tratat în orașul englez.

"Eram în pat și la un moment dat l-am văzut pe Dzeko, cu mama și tatăl său. La început credeam că visez", a declarat Aner Zelic, în vârstă de 24 de ani, pentru AFP. Dzeko l-a ajutat financiar pe băiat și pe mama sa, dar mai ales le-a oferit „sprijin moral”.

"Ori de câte ori a putut, a venit să petreacă timp cu mine în spital. Am jucat jocuri de societate, și PlayStation. Nu am vorbit despre boala mea, ci despre altceva, în special despre sport, pentru a mă face să uit de toate acestea", își amintește tânărul.

 

Traducere de Magda Savițchi după reportajul AFP preluat de France24