Rugby Coronavirus: încep competițiile, revin campionatele naționale?

aoteaoroa_rugby.jpg

Super Rugby New Zealand
Noua Zeelandă este prima țară în care se reiau competițiile de rugby după declanșarea pandemiei
Image source: 
https://www.superrugby.co.nz/

Prima competiție de rugby care se reia după declanșarea pandemiei de Coronavirus este în Noua Zeelandă. Și Australia dorește să înceapă un campionat similar, ceea ce deschide calea revenirii 

New Zealand Rugby (NZR) a confirmat că forma internă de Super Rugby cu participarea a cinci echipe Blues, Chiefs, Hurricanes, Crusaders and Highlanders  - cunoscută sub numele de Investec Super Rugby Aotearoa (denumirea în limba Maori a Noii Zeelande) - va începe sâmbătă, 13 iunie, permițând jucătorilor patru săptămâni de pregătire. 

Cele cinci francize au jucat până în martie în campionatul Super Rugby, alături de patru echipe din Africa de Sud, patru din Australia, Jaguares din Argentina și Sunwolves din Japonia.

Competiția se desfășoară prin jocuri fiecare cu fiecare acasă și în deplasare timp de 10 săptămâni, cu două meciuri la fiecare sfârșit de săptămână la 17.05 (8:05 în România) sâmbăta și 15.05 (6:05) duminică. Toate meciurile se vor juca pe stadioane închise, fără public.

În week-end-ul inaugural, Highlanders-ul vor juca cu Chiefs la Dunedin sâmbătă, 13 iunie, Blues jucând cu Hurricanes la Auckland a doua zi. Toate meciurile se vor difuza live pe Sky Sports.

Directorul executiv al NZR, Mark Robinson, a declarat că este încântat pentru fani care vor avea rugby de cea mai bună calitate pe ecranele lor în mai puțin de o lună.

Sunwolves în Australia?

Și Australia plănuiește o cpmpetiție similară, cu participarea  NSW Waratahs, Queensland Reds, ACT Brumbies, Melbourne Rebels la care ar urma să se alăture și Western Force, exclusă în 2018 din Super Rugby când numărul echipelor a fost redus de la 18 la 15. 


Sunwolves
Franciza japoneză Sunwolves s-ar putea alătura ligii australiene
Image source: 

E posibil ca celor cinci echipe australiene să li se alăture și franciza japoneză Sunwolves (care urmau să fie excluși din Super Rugby), antrenamentele reluându-se pe 18 mai, iar competiția în sine ar putea începe pe 3 iulie. 

Reluarea campionatului Super Rugby (desfășurat de trei continente, cu deplasări extrem de lungi cu avionul) este în dubiu, nu numai datorită restricțiilor severe de călătorie, dar și din cauza situației financiare precare a rugby-ului în emisfera sudică, mai ales în Australia, unde, potrivit relatărilor presei, federația este pe marginea falimentului. 

Pe de altă parte, liga internă japoneză a fost amânată cu un an, până după Jocurile Olimpice (și ele amânate) de la Tokio din 2021. 

În Europa nu se întrevede reluarea iminentă a niciuneia dintre cele trei mari ligi: Gallagher Premiership (în Anglia) Top 14 (în Franța) și Guinness Pro 14 (Liga celto-italo-sud africană). 

Mai mult, ca și Super Rugby, Guinness Pro 14 are probleme financiare și de logistică (se joacă în cinci țări pe două continente) și din nou se pune problema viabilității competiției în perioada post Coronavirus. 

EPCR - organizatorii cupelor europene (Cupa Campionilor și Challenge Cup) și-au exprimat speranța că ediția actuală, suspendată la faza sferturilor de finală, se va putea relua și finaliza pe 16 și 17 octombrie.

Pentru ediția 2020 - 2021 EPCR preconizează un format excepțional al Cupei Campionilor cu 24 de echipe (câte opt din fiecare dintre cele trei mari ligi) disputată pe durata a opt weekend-uri. 

Supraviețuirea rugby-ului

Dar care este viitorul previzibil al jocului de rugby în perioada următoare? Vom asista la dispariția competițiilor transnaționale ca Super Rugby și Guinness Pro 14? Iată o analiză a jurnalistului Chris Thau. 


Chris Thau
Chris Thau este de părere că acum la ordinea zilei este supraviețuirea jocului de rugby
Image source: 
Chris THAU

"Este foarte dificil să spunem cu exactitate ce s-ar putea întâmpla, în timp ce pandemia Coronavirus încă mai continuă. Chiar și atunci când și dacă va fi sub control, chiar și atunci, ar fi prea riscant să facem predicții.

Există prea multe variabile, prea mulți dacă care condiționează procesul. Mai mult, după cum s-a putut vedea, revenirea la acțiune a sporturilor care implică contactul fizic, inclusiv rugby-ul, este împinsă spre coadă.

Cu cât se așteaptă mai mult, cu atât arată mai puțin clar rezultatul. Deteriorarea țesutului social este atât de mare, atât de complexă, încât nu există un model echivalent de remediere.

Fiecare club este o insulă incapabilă să se pună de acord cu vecinii săi asupra unui drum de urmat. Același lucru este valabil și pentru organele de conducere, deoarece ele caută cu disperare modele pentru ieșirea din situație.

Problemele sunt complicate și de criza financiară, care a lovit jocul chiar înainte de începerea pandemiei. Spre deosebire de fotbal, rugby-ul nu este în măsură să cheltuiască bani pe care nu îi are.

Este destul de clar că supraviețuirea este acum prioritatea, iar acest lucru, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, aduce în prim-plan instinctele naționaliste. Retragerea în spatele crenelurilor din fortărețele interne poate fi tentantă și, într-o măsură, singura opțiune vizibilă.

La 25 de ani de la declararea jocului "deschis”, vacile sacre ale profesionismului nu mai sunt atât de sacre. Trebuie oare să dăm ceasul înapoi?

Nu există o cale clară înainte, dar, din păcate, nu există cale de întoarcere. Paradoxal, calamitatea a lovit jocul în urma celei mai de succes Cupe Mondiale din istorie."