COVID-19 | 50% din sportivii lumii, depresivi. Ana Maria Brânză: Mi-e dor de asalturi!

branza_tricolor_spada.jpg

Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013
Ana Maria Popescu a fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în anii 2008, 2009 şi 2013
Image source: 
Facebook

Sindicatul Internaţional al Fotbaliştilor (FIFPro) a dezvăluit cifre îngrijorătoare. Aproximativ 50% dintre sportivii din toată lumea, pe care asociația i-a investigat, suferă de depresie, evident generată de pandemia care a provocat amânarea tuturor competițiilor internaționale, inclusiv a Olimpiadei din Japonia și a Campionatului European de fotbal. Cum se descurcă, așadar, un sportiv în această perioadă? Este întrebarea pe care RFI i-a adresat-o scrimerei Ana Maria Brânză - Popescu, multiplă medaliată olimpică, mondială și europeană, unul din cei mai valoroși sportivi români din istorie.

Ne-am transformat casa în sală de antrenament. Mi-e dor de asalturi!

Ana Maria Brânză: Pentru noi doi (n.r. soț și soție), fiind amândoi sportivi de performanță în familie, a fost foarte greu să ne adaptăm antrenamentele. Practic ne-am transformat întreaga casă în sală de antrenament. Livingul nu mai există. Parchetul mai are puțin și cedează cât de curând. Ne-am adus toate instrumentele pe care le aveam la sală și ne-am adaptat antrenamentele cât să nu ne ieșim din formă. Eu fac două antrenamente zilnic împreună cu colegele din echipă și cu staff-ul tehnic. Sunt online. Ne întâlnim dimineața și urmăm același program de antrenamente ca și cum am fi în cantonament. Soțul meu este polloist la clubul sportiv al armatei Steaua. La el e mai greu cu apa, ce-i drept...

Ana Maria se antrenează cu ajutorului unui manechin construit de soțul său
Ana Maria se antrenează cu ajutorului unui manechin construit de soțul său
Image source: 
Facebook

Reporter: Bănuiesc că nu aveți parte de un partener de antrenament, un fapt foarte important, nu?

A.M.B: Într-adevăr, nu am un partener de antrenament. Soțul nu are chiar atât de multe cunoștințe vis-a-vis de scrimă, dar mi-a construit un manechin în care pot să lovesc. Antenamentele noastre de dimineață sunt de pregătire fizică. Seara facem pregătire tehnică. Tot ce îmi lipsesc acum sunt lecțiile individuale cu antrenorul și asalturile. Mi-e dor de asalturi! Mi-e dor de adrenalina pe care ți-o oferă o luptă adevărată pe planșă, dar în rest ne antrenăm normal, în condițiile date.

Am pierdut foarte mult, dar văd partea plină a paharului

Rep: Ești un sportiv de înaltă performanță, medaliată olimpică, simți că ai pierdut ceva în tot ce ține de reflexe?

A.M.B: Cu siguranță, oricât aș încerca să îmi adaptez antrenamentul acasă, am pierdut foarte mult. În scrimă și o pauză de două, trei zile în acre nu pui mâna pe spadă deloc, precizia îți scade cu cel puțin 20%. Sunt studii făcute în acest sens.

Rep: Am vorbit depsre aspectul pregătirii fizice. Ce face Ana Maria Brânză pentru a rezista psihic? Vedeam o statistică dată de sindicatul internațional al fotbaliștilor care spunea că aproximativ 50% din sportivii din întreaga lume pe care i-au investigat suferă de o formă mai puternică sau mai puțin severă de depresie. Așadar, psihic ce faci pentru a rezista? Cum reziști în toată această situație nemaiîntâlnită?

A.M.B: Nu aș putea să spun că mă încadrez în cei 50% care suferă de o formă sau alta de depresie. Pentru mine chiar nu a fost o problemă. Bineînțeles că îmi lipsesc competițiile foarte mult. Dar am ales să văd partea plină a paharului în această situație, să iau ce este bun, faptul că ani întregi am colindat globul în lung și-n lat pentru competiții și de cele mai multe ori plângeam că mi-e dor de casă. Cred că toți facem asta la un moment dat, mai ales noi, sportivii. Acum am primit ceea ce mi-am dorit. Stau acasă. Așa cum am spus, prin antrenamentele pe care le fac încerc să limitez pierderile, iar în rest duc o viață absolut normală. Cred că este cea mai lungă perioadă în care eu și soțul meu reușim să stăm acasă împreună. Ne-am adaptat foarte bine. Lucrăm mult mai mult împreună. Comunicăm mult mai bine de când stăm acasă. Aș putea să spun că eu am găsit foarte multe plusuri în această perioadă, mai ales că pot să mă ocup și de lucrurile de care nu am avut nicodată timp până acum, de pasiunile mele, de  cărțile lăsate pe noptieră pentru că eram prea obosită seara să mai citesc ceva. Gătim împreună. Pentru noi chiara  fost un dar. Nu ne plângem de nimic. Bineînțeles, ne este dor de competiții.

Ana Maria, alături de soțul său, Pavel, jucător profesionist de polo
Ana Maria, alături de soțul său, Pavel, jucător profesionist de polo
Image source: 
Facebook

Rep: E o abordare pozitivă la această situație dificilă. O ultimă întrebare. Pentru tine, personal, fostă campioană olimpică, ce a însemnat vestea amânării olimpiadei cu un an?

A.M.B: Aștept de patru ani. Acesta a fost și motivul pentru care am rămas încă pe planșa de scrimă. Mi-am dorit foarte mult să ajung la Tokio în vara acestui an. Din păcate visul a  fost amânat cu un an. Voi merge mai departe. Nu am încotro. Era o măsură care trebuia luată pentru siguranța și sănătatea tuturor celor implicați.

Ana Maria Brânză, antrenament de precizie în sufragerie:

 

 

Ana Maria Brânză, mesaj optimist pe Facebook:

”Iaca se făcu vineri din nou și eu n-am nici cea mai vagă idee cum a trecut săptămâna asta.

Pe mine, înainte să mă sperie noul virus și toată "nebunia" asta, mă panichează gândul că timpul trece prea repede... mult, mult prea repede!

Mă trezesc luni, clipesc de două ori și a venit weekend-ul.

Dacă vom respecta regulile și instrucțiunile, iar cei în măsură vor găsi soluțiile potrivite, de virus vom scăpa, dar ce facem cu timpul?! Pe el nu-l putem opri...

Măcar să ne bucurăm de el, zic. Să-l trăim, să nu-l lăsăm sub nicio formă să zboare fără să rămânem cu sentimentul că am făcut ceva pentru noi, ideal și pentru ceilalți ❤”

Scrimera Ana Maria Brânză - Popescu, despre efectele pandemiei asupra sportivilor