Franţa: omagiile naţionale fac oare prea multe concesii “show-biz”-ului?

bikers.jpg

Motociclisti pe Champs-Elysée aducîndu-i un ultim omagiu lui Johnny Hallyday sîmbata 9 decembrie
Motociclisti pe Champs-Elysée aducîndu-i un ultim omagiu lui Johnny Hallyday sîmbata 9 decembrie
Image source: 
Credit foto: Reuters/Thibault Camus/Pool

După cum era de aşteptat într-o ţară ca Franţa, încep să să apară şi primele critici după omagiile naţionale aduse săpătămîna trecută scriitorului Jean d’Ormesson şi rock-starului Johnny Hallyday. Cotidianul Le Monde publică opiniile unui filozof şi ale unui poet care văd în excesul de elogii şi ceremonii cu participarea clasei politice o pierdere a reperelor valorice.

“Un erou”, aşa l-a calificat preşedintele Emmanuel Macron pe Johnny Hallyday la moartea acestuia. Filozoful Régis Debray vede însă în acest discurs prezidenţial o instituţionalizare a industriei de divertisment, a “show-biz”-ului. Iată că Franţa intră într-o nouă epocă de americanizare, în care eroii nu mai sunt combatanţi (cum au fost cei de pe vremea Rezistenţei) ci staruri, scrie Régis Debray. Un erou, deci, în vremea de azi, mai explică filozoful francez, “nu este un om care se sacrifică pentru patria sa sau pentru o cauză, ci un om care face în aşa fel încît să-l vadă şi să-l audă toată lumea”.  

Funerariile lui Johnny Hallyday, la care au asistat în jur de un milioan de oameni, dar mai ales modul în care clasa politică a ţinut să se afişeze lîngă rocker-ul decedat, echivalează pentru Régis Debray cu un punct de ruptură în materie de civilizaţie, cu intrarea într-o nouă fază a imaginii atotputernice. El foloseşte chiar termenul, destul de şocant, de “show-biz, nouă lovitură de stat”. In 1963, cînd a murit cîntăreaţa Edith Piaf, imensă celebritate franceză şi chiar mondială, lui Charles de Gaulle, care era preşedinte, şi miniştrilor săi, nici nu le-a trecut prin cap să se afişeze la funeralii, mai arată Régis Debray.

Poetul André Marcowicz se întreabă, pe aceeaşi pagină a cotidianului Le Monde dedicată dezbaterilor şi analizelor, dacă Jean d’Ormesson merita un omagiu naţional la Palatul Invalizilor. André Marcowicz consideră că Jean d’Ormesson nu a fost un mare scriitor, chiar dacă ştia să scrie bine. Iar prin acest omagiu (la care a asistat în special vechea clasă politică franceză de dreapta) Franţa transformă “lejeritatea literară” în geniu naţional. Aceasta este părerea lui André Marcowicz, traducător în franceză al lui Dostoievski, Puşkin şi Cehov, şi care ştie cîte ceva despre ce înseamnă să fii efectiv un mare scriitor.