Imigraţia, un nou cadru juridic anunţat în Franţa

rsz_000_q249b_0.jpg

Imigranti la Porte de la Chapelle, în nordul Parisului, în iunie 2017
Imigranti la Porte de la Chapelle, în nordul Parisului, în iunie 2017
Image source: 
credit foto: rfi.fr

În Franţa, preşedintele Emmanuel Macron anunţă că în primul semestru al anului viitor va fi adoptată o nouă legislaţie-cadru legată de imigraţie. În paralel ministrul de interne, Gérard Colomb, arată că Franţa este confruntată cu un mare număr de imigranţi clandestini care nu au nici o şansă de a obţine azil politic. Numai un sfert dintre aceştia sunt însă efectiv expulzaţi, trei sferturi rămîn pe teritoriul Hexagonului.

“Dacă nu acţionăm pentru a adopta o nouă politică în materie de azil şi imigraţie nu vom face decît să dăm apă la moară extremiştilor.” Cam aşa s-a exprimat şeful statului francez cu ocazia unui discurs pronunţat în faţa prefecţilor. Mai precis, Franţa vrea să adopte un nou “model” în materie de imigraţie, apropiat de cel german. Este ceea ce a precizat Emmanuel Macron, dar în nici un caz el nu a vrut să spună că Franţa ar fi capabilă să primească, cum a făcut Germania acum doi ani, un milion două sute de mii de refugiaţi şi migranţi.

De fapt, Franţa este nemulţumită de cum funcţionează nişte reguli adoptate la Dublin în 2013 de Uniunea Europeană. În virtutea acestui acord, un străin nu are dreptul să depună decît o singură dată cerere de azil, într-o singură ţară europeană. În realitate, însă, mulţi străini migrează dintr-o ţară europeană în alta, iar atunci cînd li se refuză azilul politic într-o ţară îşi încearcă norocul în alta. Ministrul francez de interne arată că în 2015 şi 2016 între 400 000 şi 500 000 de persoane n-au obţinut statutul de refugiat politic în Germania, şi multe dintre acestea au migrat spre Franţa. Greu de reconciliat de fapt, în Europa, legislaţia legată de azil şi principiul liberei circulaţii.

Imigraţia rămîne un subiect sensibil mai ales în contextul în care Turcia îşi poate permite acum să manipuleze cum vrea "robinetul" migraţiei spre Europa. Noi rute ale imigraţiei clandestine apar, prin Libia sau prin Spania, impresia generală fiind că de fapt nimic niciodată nu-i va putea opri candidaţii la exil şi la o viaţă mai bună.

Pe data de 7 septembrie urmează să apară în Franţa un studiu realizat de Stéphane Perrier pe tema imigraţiei, care se anunţă interesant şi declanşator de polemici. Cotidianul Le Figaro publică mai multe extrase din această carte intitulată “Franţa în oglinda imigraţiei”. Autorul denunţă, printre altele, faptul că unii oameni politici, un mare număr de jurnalişti precum şi majoritatea demografilor încearcă să minimalizeze amploarea imigraţiei în Franţa.

Stéphane Perrier deplînge în primul rînd tendinţa unora de a spune “există ţări în Europa care primesc mai mulţi refugiaţi decît Franţa”. Argumentul nu este acceptabil, explică autorul francez, e ca şi cum ai spune “da, sunt 28 de grade astăzi la noi, dar în Italia termometrul arată 36 de grade iar în Arabia saudită arată 42 de grade, deci la noi e frig în raport cu alţii”. Un alt argument respins de el este cel formulat cam aşa “este adevărat că Franţa primeşte 200 000 de migranţi pe an, dar această cifră reprezintă doar 0,3 la sută din populaţia Franţei”. Pur şi simplu cei care recurg la astfel de argumente dezinformează într-un fel publicul, ca şi cum imigraţia n-ar fi un flux ci un eveniment punctual.”

Eseistul şi cercetătorul francez mai critică şi alte “tendinţe”, cum ar fi aceea de a refuza noţiunea de “identitate franceză” pentru a nu “stigmatiza” chipurile diverse comunităţi sau persoane care trăiesc pe teritoriul Hexagonului. În acest spirit “corect din punct de vedere politic” singura identitate acceptată pentru Franţa ar fi aceea că ea refuză ideea de identitate… Mă opresc aici cu citatele din Le Figaro, care publică deci extrase din eseul “Franţa în oglinda imigraţiei”, editat de Gallimard.

Cu siguranţă că această carte va suscita noi dezbateri în acest început de septembrie deja marcat în Franţa de o interesantă efervescenţă reflexivă…