Franţa: A decedat actriţa Jeanne Moreau

Jeanne Moreau, actrita si cantareata franceza a decedat

Monumentală... aşa este descrisă de presa franceză Jeanne Moreau, decedată luni, în Paris, la vârsta de 89 de ani. Actriţă, cântăreaţă şi realizatoare şi-a derulat cariera deseori în afara Franţei. Artista cu o voce inimitabilă datorită tonului grav, a fascinat cei mai mari realizatori de-a lungul unei cariere de 65 de ani: Luis Buñuel, Theo Angelopoulos, Wim Wenders, Joseph Losey, Orson Welles, François Truffaut, Louis Malle şi Bertrand Blier. Ea a fost găsită decedată la domiciliul său parizian, a anunţat primăriţa arondismentului 8 în care actriţa a locuit. 

 

Jeanne Moreau s-a născut pe 23 ianuarie 1928 la Paris.

Unul din primele sale roluri a fost cel al unei prostituate într-o adaptare Othello de Shakespeare, în care Orson Welles a observat-o în timp ce el lucra la o adaptare a piesei pentru cinema. O întâlnire care va marca debutul unei puternice prietenii şi o colaborare fructuoasă: o regăsim pe Jeanne Moreau în Procesul. Realizatorul o numea “cea mai bună actriţă din lume”.

Primele roluri au fost în comedii dar în 1956, întâlnirea sa cu realizatorul Louis Malle şi scriitorul Roger Nimier marchează o turnură în cariera sa. Filmele care au rezultat din colaborarea cu cei doi, Ascenseur pour l'échafaud şi Les Amants, o înfăţişează pe Jeanne Moreau ca un simbol al femeii moderne.

1962 este marcat de rolul său în celebrul Jules et Jim de François Truffaut unde cântă Le tourbillon. Succesul este imens şi îi permite să demareze o carieră în muzică: două albume au fost scrise şi  compuse pentru ea de Serge Rezvani în 1963 şi 1967, unde regăsim J'ai la mémoire qui flanche şi Tout morose.

Actriţa iubeşte şi teatrul, care i-a dăruit multe roluri de succes. În 1986, obţine un premiu Molière pentru rolul său în Le Récit de la servante Zerline a lui Hermann Broch. A încercat şi micul ecran şi a lucrat cu Josée Dayan în seriale precum Balzac, Les Misérables ori Les Rois maudits.

A prezidat de două ori juriul de la Festivalul de Cannes – în 1975 şi 1995 şi a asigurat de câteva ori rolul de gază a ceremoniilor festivalului de cinema. Actriţa s-a implicat şi în formarea de viitoare talente a celei de-a 7-a arte: în 2005 a deschis o şcoală de cinema: Les Ateliers d'Angers.

Imensa sa carieră a fost recompensată cu un César pentru cea mai bună actriţă pentru filmul La vieille qui marchait dans la mer de Laurent Heynemann din 1992. Totodată, fapt unic, a fost distinsă cu două César-uri de onoare: unul în 1995 şi un altul în 2008. În 1998, ea a obţinut încă un Oscar de onoare din partea Academiei Americane de Film.