Albinele mor, producătorii de insecticide prosperă

hulot_bouqr_0.jpg

Nicolas Hulot, ministrul ecologiei
Nicolas Hulot, ministrul ecologiei
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa au fost formulate critici vehememente şi mai multe publicaţii au tras semnale de alarmă după ce ministrul agriculturii Stéphane Travert şi-a exprimat intenţia de a reveni asupra unei legislaţii prin care sunt interzise o serie de insecticide. Ministrul ecologiei, Nicolas Hulot, a reacţionat la rîndul său afirmînd că în nici un caz nu trebuie făcute concesii marilor firme producătoare de pesticide.

Există în spaţiul politico-economic lupte subterane, presiuni şi manevre despre care marele public nu ştie mai nimic. Uneori, însă, este suficient ca doi miniştri, membri ai aceluiaşi guvern, să emită opinii divergente pe marginea unui subiect pentru ca marele public să-şi dea seama că subiectul ascunde ceva, că este ca un iceberg din volumul căruia 90 la sută rămîne sub apă, ascuns privirilor.

În ultimii ani numeroşi experţi au avertizat că pe planetă se întîmplă ceva grav cu prietenele noastre vitale şi dezinteresate, albinelele. Ori, dacă într-o bună zi vor dispărea albinele s-a terminat şi cu polenizarea naturală şi însuşi omul se va afla în situaţia de a-şi contempla sfîrşitul. Nu le-a fost greu cercetătorilor să identifice vinovatul în privinţa asasinării albinelor: industria pesticidelor şi practicile intensive în materie de producţie.

Franţa s-a dotat încă din 1976 cu o lege de protecţie a naturii, legislaţie care a fost întărită anul trecut printr-un întreg program de “recuperare a biodiversităţii, a naturii şi a peisajelor”. În virtutea acestui arsenal juridic au fost interzise numeroase pesticide, printre care şi aşa-numitele “neonicotinoide” (interdicţie care ar urma să intre în vigoare în 2018).

Ceea ce nu înseamnă că marile firme producătoare de astfel de toxine stau cu braţele încrucişate. Interdicţii de genul celor adoptate de Franţa le aduc pierderi uriaşe, afectează de fapt ramuri şi subramuri întregi… De unde presiunile exercitate de anumite firme. Deputata socialistă Delphine Batho care s-a aflat la originea decretului de interzicere a neonicotinoidelor, a declarat, pe un ton de extremă contrarietate, că poziţia ministrului agriculturii, de revenire asupra unor astfel de măsuri, este "inacceptabilă". În spatele acestei intenţii ea vede presiunea unor "lobbies" cum ar fi cele care emană din partea firmelor Syngenta şi Bayer. Măsura pe care vrea să o ia ministrul agriculturii este considerată de Delphine Batho drept "un proiect de ordonanţă împotriva albinelor şi împotriva sănătăţii".   

De partea sa, Nicolas Hulot, ministrul ecologiei, personalitate extrem de populară în Franţa, a avertizat că într-o bună zi cei care sunt "laxişti" în privinţa sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător vor avea o responsabilitate juridică.

Această polemică se situează într-un context mult mai complicat, pentru că Franţa are tendiţa de a fi în avangarda protejării mediului înconjurător şi deci de a interzice practici care sunt aprobate de legislaţia europeană. Și nu este pentru prima dată cînd un ministru al agriculturii are opinii diferite de ministrul ecologiei. În guvernul socialist precedent s-au înfruntat pe unele teme Stéphane Le Foll, la ora aceea responsabil cu agricultura, şi Ségolène Royal, responsabilă cu ecologia.

Ar trebui însă să mai spunem că ecologiştii francezi sunt într-o fază de redresare politică. În ultimul an ei şi-au impus temele în diversele dezbateri electorale, dar nu au avut nici un candidat în cursa prezidenţială şi nu au obţinut nici un loc în Parlament. Luptele interne i-au handicapat enorm pe ecologiştii francezi, care îşi rezervă însă acum doi ani de reflecţie pentru a încerca să se afirme din nou la viitoarele alegeri europene.