Franţa: un nou guvern asociind un larg evantai de sensibilităţi politice

2017-06-22t091924z_654802974_rc1790d14520_rtrmadp_3_france-politics_0.jpg

Image source: 
Credit foto: REUTERS/Christophe Petit Tesson

În Franţa, un nou guvern se află pe linia de start gata să lanseze şantierul reformelor anunţat în programul prezidenţial. Cabinetul condus de premierul Edouard Philippe este o expresie perfectă a parităţii, fiind compus din 15 femei şi 15 bărbaţi. El este şi o deschidere spre societatea civilă întrucît mulţi miniştri nu vin din spaţiul partidelor tradiţionale. Analizăm noua configuraţie a guvernului înt-un context mai larg.

Personal am impresia că în Franţa asistăm la un fel de "revoluţie" mascată sau paşnică. In 1968 societatea franceză suferea de “îmbătrînirea” clasei politice iar tinerii au cerut cu violenţă o schimbare. Mişcarea din 68 a fost una de stînga, revoluţionară în formă, cu baricade ridicate la Paris şi cu înfruntări spectaculoase între manifestanţi şi poliţie.

Fără baricade şi fără slogane incendiare, şi acum, doar prin jocul democratic al urnelor, o nouă generaţie vine la putere. Asistăm în mod evident la o "revoluţie generaţională" dacă ţinem cont de marele număr de oameni tineri care au intrat în Parlament. Media de vîrstă a scăzut de la 54 la 48 de ani în rîndurile deputaţilor, ceea ce este o premieră absolută în Franţa.

Si în rîndurile guvernului media de vîrstă a scăzut în mod evident, iar cel mai tînăr membru al guvernului are 31 de ani.

Noul guvern este compus din puţine nume sonore, cei mai mulţi miniştri, în acest moment sunt fie tehnocraţi, fie responsabili prea puţin cunoscuţi de francezi. S-ar spune că premierul Edouard Philippe a preferat o echipă de oameni fideli, eficienţi, modeşti, dispuşi să lucreze în mod armonios în jurul său şi în jurul lui Emmanuel Macron.

Numele foarte cunoscute rămîn Jean-Yves Le Drian la Externe, Bruno Le Maire la Economie, Gérard Collomb la Interne şi Nicolas Hulot la Ecologie. Plecarea lui François Bayrou de la justiţie i-a uşurat fără îndoială misiunea lui Emmanuel Macron, consideră cotidianul Le Monde. Un om precum François Bayrou avea un stil prea personal şi de fapt prea multă personalitate.

Ar mai fi de semnalat că actualul guvern, deşi este compus din 7 membri care vin din zona stîngii, rămîne unul deschis şi altor sensibilităţi politice. Dreapta, centriştii şi chiar radicalii au acum reprezentanţi în guvern.

Presa franceză constată că noua echipă guvernamentală este mai degrabă "tehnică" decît "politică".

Dacă ar fi să rezumăm într-o frază misiunea acestor oameni, aş îndrăzni să spun că ea este aceea de a demola statul providenţă în Franţa. In mod paradoxal, unor oameni tineri le revine această misiune. Sunt ei, oare, mai impregnaţi de cultura anglo-saxonă? Au ei, oare, convingerea profundă că Franţa nu-şi va putea menţine rangul în lume dacă nu adoptă un model economic mai apropiat de mobilitatea anglo-saxonă?

Dacă analizăm modul în care au votat francezii la prezidenţiale şi la legislative, s-ar spune că există în Franţa o majoritate de alegători consolaţi deja cu gîndul lichidării statului providenţă.

La toamnă, însă, sindicatele vor încerca să-i remobilizeze pe francezi pentru a-şi apăra un vechi model de care mulţi sunt fără îndoială extrem de ataşaţi. Între sărbătoarea muzicii care a acompaniat pe 21 iunie anunţarea noului cabinet, şi reluarea activităţii generale în septembrie, vom avea probabil în Franţa o perioadă de calm. Furtunile sociale riscă să înceapă "à la rentrée" cum spun francezii.