"Reviriment" al politicii americane în Orientul apropiat

2017-05-20t152936z_1223675131_rc1af950e200_rtrmadp_3_usa-trump-saudi_0.jpg

Donald Trump la Ryad, 20 mai 2017
Donald Trump la Ryad, 20 mai 2017
Image source: 
credit foto: rfi.fr

 "Un reviriment" în materie de politică externă în Orientul Apropiat. Aşa este caracterizat de cotidianul Le Monde turneul efectuat de preşedintele american Donald Trump în regiune, cu două etape importante, Arabia saudită şi Israel. Discursul rostit la Ryad de liderul de la Casa Albă, în faţa a patruzeci de şefi de stat şi de guvern arabi, este fără echivoc: America se aliniază de partea aliaţilor săi suniţi, renunţă la dialogul cu Iranul şiit şi cere izolarea internaţională a acestuia. O alianţă între Statele Unite, Arabia Saudită şi Israel este astfel prefigurată, în timp ce Iranul este pus pe acelaşi plan cu Organizaţia statul islamic.

În Orientul complicat Donald Trump a reuşit marea performanţă de a emite cîteva idei simple.

Tentativa de apropiere a Washington-ului de Teheran rămîne de domeniul trecutului. Opt ani de administraţie Obama, şi de eforturi în vederea unui dialog cu Iranul, sunt aruncaţi practic la pubelă. Statele Unite reînnoiesc de fapt un vechi pact cu Arabia Saudită, liderul lumii sunite, pe care doresc de altfel să o transforme într-o mare putere militară regională.

Mediile de informare franceze, relatînd despre vizita lui Donald Trump la Ryad, nu uită să precizeze că americanii au semnat cu această ocazie contracte în valoare de 380 de miliarde de dolari, şi că Ivanka Trump, fiica preşedintelui, va primi pentru fundaţia sa dedicată femeilor o sută de milioane de dolari de la Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite.

Cînd atîţia bani sunt în joc nu este poate, de mirare, că Donald Trump le-a spus liderilor suniţi arabi ceea ce ei doreau de fapt să audă. Citez din editorialul cotidianului Le Monde: "Locul şi momentul contează. Domnul Trump s-a exprimat la Ryad a doua zi după alegerile prezidenţiale din Iran şi în ajunul vizitei sale în Israel. El contribuie la întărirea monarhiei saudite, cea mai dictatorială şi arierată din regiune. Coincidenţă: majoritatea iranienilor, altfel spus 57 la sută dintre ei, în cadrul unui scrutin care a lăsat un spaţiu şi liberei exprimări, s-a pronunţat în favoarea dorinţei de deschidere acordînd un al doilea mandat preşedintelui reformator Hassan Rohani." 

În Orientul complicat nimeni nu neagă faptul că Iranul este departe de a fi avea simpatii pro-occidentale.

Cel puţin la nivelul puterii de la Teheran, Occidentul este un inamic. In materie de societate civilă, însă, Iranul este la o mare, mare distanţă faţă de Arabia saudită. Este suficient să ne gîndim la tineretul occidentalizat al Iranului, sau la faptul că femeile au voie să conducă o maşină, şi avem o altă imagine în raport cu Arabia saudită. Iar pe teren, în Siria de exemplu, Iranul se află efectiv angajat în lupta împotriva jihadismului. In timp ce Arabia saudită, prin filiere oculte, a finanţat masiv atît propaganda jihadistă cît şi reţelele sale, atît în regiune, cît şi în Africa de vest şi în Europa. Fapt denunţat de altfel în mai multe rînduri de precedentul preşedinte american Barack Obama.

A pune deci Iranul, în prezent, pe acelaşi plan cu Organizaţia statul islamic denotă o lipsă de nuanţă din partea lui Donald Trump. Oare această lipsă de nuanţă să aibă vreun raport direct cu contractele semnate de Washington cu Ryad?

Personal, observînd această lume, constat că Orienul este într-adevăr complicat dar Occidentul se "remarcă" prin oportunism. Liderii occidentali, în frunte cu cei americani, uită repede de principiile pe care ar trebui să le apere: democraţia, drepturile omului, egalitatea între femei şi bărbaţi, laicitatea în spaţiul public, şi multe altele. In faţa unor contracte fabuloase (deşi uneori se mulţumesc şi cu unele modeste), liderii occidentali uită de valorile universale şi preferă să tacă. De ani de zile acest ritual se repetă nu doar în lumea arabă ci şi în relaţiile cu China sau cu alte dictaturi. Oare America mai poate fi considerată ca un veritabil leader occidental în materie de valori şi democraţie? Iată întrebarea care mi se pare acum importantă analizînd prestaţia lui Donald Trump la Ryad.

Într-un fel, mult mai curajoase mi s-au părut soţia sa, Melania, şi fiica sa Ivanka. Ambele şi-a făcut apariţia printre liderii saudiţi şi cei arabi ca nişte adevărate occidentale, fără să-şi acopere capul şi nici măcar umerii cu vreo "discretă eşarfă". Practic ele n-au făcut nici o concesie unor norme de comportament în care nu cred şi pe care de fapt le denunţă prin atitudinea lor.

In Israel, Donald Trump şi-a exprimat convingerea că există "o rară oportunitate" pentru găsirea unei soluţii de pace în regiune.

Declaraţie de circumstanţă, Matei, sau reală iniţiativă?  De fapt, rămîne ca preşedintele american să găsească un teren de înţelegere cu premierul Benjamin Netaniahu, un teren diplomatic pe care Barack Obama nu l-a găsit de fapt niciodată. In mod paradoxal, spun specialiştii, în regiune se formează un fel de coaliţie între America, Israel şi ţările arabe sunite pe fondul ameninţării pe care o reprezintă Iranul, bănuit că îşi continuă programul nuclear. "Iranul nu trebuie să posede niciodată arma nucleară", iată cuvîntul de ordine comun al Americii, al Israelului şi al lumii arabe sunite. Poate că în virtutea acestui front comun să poată evolua şi dosarul israelo-palestinian.

Prin noile priorităţi strategice afişate de Donald Trump, scrie Le Monde, revenim de fapt la vziunea mai veche a războiului rece în care se înfruntă două tabere: arabii suniţi, Israelul şi America pe de o parte, Iranul, protejatul lor sirian şi Rusia pe de altă parte. Nimeni nu poate şti deci în acest moment ce va urma şi în ce direcţia vor evolua lucrurile. Această "clarificare" americană poate deveni "un preludiu pentru o negociere generală dar poate însemna şi continuarea războaielor fără sfîrşit în regiune".