Franţa marcheză momentul abolirii sclaviei

francois_hollande_a_sustinut_unul_dintre_ultimele_discursuri_ca_presedinte_al_frantei_paris_10_mai_2017.jpg

François Hollande a sustinut unul din ultimele discursuri ca presedinte al Frantei, Paris, 10 mai 2017
François Hollande a sustinut unul din ultimele discursuri ca presedinte al Frantei, Paris, 10 mai 2017
Sursa imaginii: 
© Philippe Wojazer, AFP

Este un nou prilej de reîntâlnire a preşedintelui în funcţie François Hollande cu cel ales duminică, Emmanuel Macron. Este a doua oară când cei doi se întâlnesc în public. Pentru  François Hollande a fost momentul pentru a susţine un ultim discurs.

Preşedintele în exerciţiu François Hollande consideră mai necesar ca niciodată  "să facem pace cu trecutul" şi l-a invitat pe succesorul său, preşedintele ales Emmanuel Macron să poarte, la rândul său, acest mesaj: 

"Nu trebuie să ascundem o durere cu o alta. Nu există o ierarhie în oroare, în suferinţă, în barbarie. Nu suntem aici pentru a face vreo comparaţie ci pentru a ne asigura că un astfel de rău nu se va mai întâmpla. Vrem să oferim şi un loc de reculegere care ar trebui să amintească obligaţia noastră de a lupta contra ideologiilor care crează o ierarhie între oameni, între rase. Trebuie să luptăm contra indiferenţei în faţa suferinţei, a războiului, a masacrului, a dictaturii’.

Preşedintele François Hollande l-a rugat pe succesorul său - Emmanuel Macron să lupte contra unui discurs care poate instiga pe unii împotriva celorlalţi. François Hollande a reamintit că în urmă cu un an şi-a exprimat dorinţa ca în Franţa să existe o Fundaţie pentru memoria sclaviei, o idee lansată încă din 2006 de Jacques Chirac.

Fundaţia ar urma să activeze începând cu 2018. Primăria Parisului va crea şi un memorial dedicat sclavilor precum şi un muzeu. De altfel, crearea unui muzeu al sclaviei este cerută şi de diverse asociaţii care luptă împotriva rasismului. Franţa marchează abolirea sclaviei din 2001. Consiliul Reprezentativ al Asociaţiilor Oamenilor de Culoare aşteaptă acordarea unor reparaţii morale şi financiare.

Un deputat ecologist - Cécile Duflot a profitat de acest moment pentru a relansa dezbaterea pe tema sclaviei şi a făcut două propuneri de legi. Prima propunere vizează completarea unei legi din 2001 prin care se doreşte o reparare a prejudiciilor – una morală dar şi financiară. Prin a doua, se doreşte recunoaşterea muncii forţate din colonii ca şi crimă împotriva umanităţii:

‘Este o ocazie specială, în care un preşedinte care şi încheie mandatul şi un altul care îl va prelua duminică vor comemora acest moment al istoriei. Este posibil ca acum, în acest moment, preşedintele ales să aibă curajul şi inteligenţa pentru a privi această chestiune’.

Pentru preşedintele Consiliului Reprezentantiv al Asociaţiilor Oamenilor de Culoare, Louis-Georges Tin, lupta asupra acordării de despagubiri este esenţială:

‘O dată ce am recunoscut crima, trebuie să o reparăm. Este un principiu de bază. Un eventual refuz este extrem de grav. Refuzul poate însemna o formă de negare a acestei părţi din istorie. Putem dezbate modalităţile de reparare dar nu putem dezbate principiul reparaţiei întrucât el înseamnă că s-a făcut justiţie. Si nu putem spune că suntem împotriva justiţiei’. 

În Franţa, primele măsuri de abolire a scalviei datează din anii 1840.

Pe 10 mai 2001, Parlamentul vota legea cunoscută sub numele iniţiatorului său – Christiane Taubira, prin care sclavia era recunoscută ca şi crimă împotriva umanităţii

În 2006, Jacques Chirac a stabilit ca ziua de 10 mai să fie dedicată memoriei sclavilor.

Între 12 şi 18 milioane este numărul estimat de africani deportaţi din Africa subsahariană către continentul american între mijlocul secolului 17 şi anii 1850.

Dacă practica sclaviei nu a apărut în Europa, aici a fost iniţiat  tratatul care viza limitarea comerţului cu oameni.

Abolirea sclaviei a întârziat în Arabia Saudită – 1962 şi în Mauritania – 1980.

Articolul 4 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului prevede că ‘nimeni nu va fi ţinut în sclavie. Sclavia şi deţinerea de sclavi sunt interzise în toate formele’.

Există însă o organizaţie  ( esclavagemoderne.org ) care recenzează numărul celor care susţin că sunt exploataţi la muncă, sunt forţaţi să se prostitueze sau fac trafic de copii.

Organizaţia estimează că 45 de milioane de astfel de victime există în lume chiar în acest moment.