Politica externă a lui Trump: un tablou cubist în faţa căruia lumea este deconcertată

2017-02-15t172754z_1169850618_ht1ed2f1ci647_rtrmadp_3_usa-trump-israel_0.jpg

Benjamin Netaniahu si Donald Trump la Casa Alba
Benjamin Netaniahu si Donald Trump la Casa Alba
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Preşedintele american Donald Trump continuă să întreţină un fel de suspans în materie de politică externă, cel puţin legat de anumite dosare. El se remarcă deocamdată prin declaraţii vagi sau contradictorii. In legătură cu unele subiecte s-a retractat sau adoptă temporizarea, ceea ce nu înseamnă că a renunţat şi la spiritul de provocare.

Toate aceste piruete diplomatice pe care le face Donald Trump i-au atras multe critici, inclusiv acuzaţia de incompetenţă. Pe de altă parte, este limpede că în spatele lui lucrează diverse echipe, şi că liderul primei puteri economice şi militare a lumii nu este lăsat de capul lui. Faţă de unele declaraţiile făcute la ora cînd era candidat, Donald Trump a schimbat uşor de direcţie. De exemplu în privinţa Chinei: Donald Trump părea la un moment dat să nu accepte principiul “Chinei unice” atît de preţios pentru Beijing, dar pînă la urmă a dezamorsat criza incipientă şi a revenit la poziţia clasică a Washington-ului. Adică aceea de a nu întreţine relaţii diplomatice cu insula Taiwan şi de a o considera ca parte a Chinei, chiar dacă insula funcţioneză după model capitalist şi după principiile democraţiei.

In privinţa Alianţei Atlantice preşedintele american a făcut la un moment dat o declaraţie care a avut efectul unui duş rece în Europa de răsărit. NATO este “obsolet”, demodat, a spus Trump, dar între timp ministrul său însărcinat cu apărarea a rectificat tirul şi a afirmat că Alianţa rămîne “un soclu fundamental” pentru apărarea americană. Acest reviriment la nivelul limbajului nu înseamnă însă că America va renunţa la o exigenţă formulată şi de Barack Obama, aceea ca europenii să aloce sume mai mari pentru apărare.

Si în privinţa Rusiei asistăm la o schimbare de atitudine, într-un context însă infinit mai complicat datorită relaţiilor suspecte întreţinute cu ruşii de Michael Flynn, efemerul consilier pentru securitate al preşedintelui. Între timp Michael Flynn a demisionat, dar persistă diverse bănuieli că Donald Trump ar fi ştiut ce discuta prin telefon colaboratorul său cu ambasadorul rus de la Washington. Afacerea nu este încă elucidată, o anumită presiune este vizibilă asupra lui Trump, şi poate din această cauză el a considerat necesar să-şi ia o distanţă faţă de Vladimir Putin invitîndu-l să retrocedeze Crimeea. La Moscova declaraţia lui Trump nu a fost de loc bine digerată, iar Vladmir Putin ia el acum iniţiativa şi cere “restaurarea dialogului” dintre serviciile secrete ruse şi americane.

Un anumit “flu”, cum scrie Le Monde, întreţine Donald Trump şi în privinţa Orientului apropiat. Recenta vizită a lui Benjamin Netaniahu la Washington este însă de natură să relanseze viguros relaţiile dintre Israel şi Statele Unite, după ce ele au fost glaciale pe vremea lui Barack Obama. Donald Trump face o concesie majoră lui Benjamin Netaniahu, în sensul că renunţă la sprijinirea doctrinală a principiului "două popoare, două state" pentru rezolvarea conflictului israelo-palestinian. In Israel noua poziţie exprimată oficial de preşedintele american a avut un ecou imens, chiar dacă Donald Trump mai avertizează că implantările de noi colonii israeliene nu ar fi, poate, chiar ce mai pună politică în vederea obţinerii păcii…

Pentru a rezuma, putem spune că politica externă americană reprezintă, în prezent, un fel de tablou cubist în faţa căruia lumea stă nelămurită, incapabilă să-i înţeleagă sensurile. Un tablou care sperie însă prin necunoscutele sale. Intr-un interviu acordat cotidianului Le Monde, noul secretar al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, declară că "lumea s-a schimbat şi că a devenit mai periculoasă". Ori, exact în acest moment principala forţă de stabilizare a acestei lumi în mişcare se dovedeşte ezitantă şi chiar lipsită de profesionalism.

943

Facebook comments