Libération: "Mişcarea cetăţenească din România este în căutarea unui nou suflu"

“România: o frumoasă lecţie de ataşament faţă de democraţie”. Este titlul unui reportaj publicat astăzi pe două pagini în cotidianul Libération. Presa franceză continuă să acorde spaţiu evenimentelor din România, iar în ultimile trei zile au apărut articole şi în Le Monde, Le Parisien, la Croix, precum şi în cotidianul comuniştilor francezi L’Humanité. Matei Vişniec analizează resorturile acestei atenţii deosebite acordată României.

Intr-un moment cînd peisajul politic francez este profund tulburat de o afacere de nepotism, mai precis de scandalul Fillon, iar presa denunţă "privilegiile" de care dispun deputaţii şi senatorii Republicii franceze, mobilizarea anti-corupţie din România are o anumită rezonanţă pe malurile Senei. Francezii au descoperit în ultimul timp că o parte a clasei politice dispune de atît de multe avantaje încît ele devin imorale, chiar dacă rămîn legale, într-un context de criză economică şi de creştere a sărăciei şi a inegalităţilor. In mod "natural" deci francezii privesc cu simpatie spre românii care ies în stradă zi de zi pentru a-şi denunţa propria clasă politică desfigurată pînă la cinism şi orbire de virusul corupţiei. 

Corespondenţii trimişi la faţa locului, cum este Irène Costillian care a făcut deplasarea la Bucureşti pentru Libération, încearcă să ia pulsul disperării romînilor, dar şi a hotărîrii lor de a continua contestaţiile, dînd cuvîntul atît oamenilor de pe stradă cît şi unor intelectuali, artişti, filozofi şi lideri de opinie. Cristian Mungiu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Magda Cârneci sunt citaţi, de exemplu, în reportajul din Libération. Ca observator, Irène Costillian se arată extrem de lucidă şi scrie: "Dar lupta este delicată se anunţă foarte lungă pentru că manifestanţii vizează fundamentele unui sistem moştenit din comunism. Apatia faţă de putere şi faţă de corupţie a structurat mental mai multe generaţii care continuă astăzi să fie baza electorală a Partidului Social-Democrat". O observaţie pe care o confirmă şi filozoful Gabriel Liiceanu cînd spune "Noi am ieşit din comunism dar comunismul nu a ieşit din noi".

Informînd publicul francez în detaliu despre miza contestaţiei din România, Libération arată în acelaşi timp că "mişcarea cetăţenească din România este în căutarea unui nou suflu".

Extrem de interesant mi se pare că ziarul catolic La Croix îşi aminteşte de o altă mişcare contestatară din România, cea din 2013 care a salvat Roşia Montană, situl figurînd acum pe lista de propuneri în vederea includerii în patrimoniul mondial al UNESCO.

Aline Fontaine, trimisă de La Croix în România, constată că unii dintre manifestanţii care au denunţat în ultimile două săptămîni ordonanţele de urgenţă ale guvernului s-au opus în urmă cu patru ani şi tragediei ecologice care se anunţa la Roşia Montană. Reportera franceză nu uită să amintească în acest context faptul că în urmă cu mai mulţi ani tot un guvern social-democrat sprijinea proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană, în ciuda dezastrului care se anunţa din multe puncte de vedere.

Cotidianul comuniştilor francezi, L’Humanité, în ediţia sa de marţi 14 februarie, publică, sub semnătura lui Damien Roustel, un lung articol despre flagelul corupţiei în România. Liviu Dragnea este considerat, citez, "un simbol al corupţiei politice". Sunt evocate şi alte nume care au rezonanţă în România, cum ar fi Adrian Năstase sau Dan Voiculescu, ajunşi după gratii după ce justiţia a început să-şi exercite cu adevărat misiunea în România. Articolul din L’Humanité este precis, sec şi fără complezenţă ideologică, iar titlul are şi el semnificaţia sa: “România, ce se ascunde în spatele decretului cu numărul 13”.

Spuneam că evenimentele din România au o rezonanţă în Franţa, cel puţin aceasta este impresia mea. Libération, de exemplu, publică, sub semnătura universitarului Dominique Rousseau un articol intitulat “De la democraţia reprezentativă la democraţia continuă". Intr-un fel reflecţia sa este un răspuns la ceea ce caută societatea civilă din România în prezent, şi anume o soluţie pentru a ieşi din impasul democraţiei reprezentative. Universitarul francez spune următoarele: "Nu democraţia este în criză astăzi în Europa, s-a epuizat doar forma reprezentativă a democraţiei".

Mai precis, nu este suficient astăzi să delegi puterea şi după aceea să consideri că eşti bine condus, trebuie să te afli într-o veghe permanentă în raport cu puterea, să exerciţi, mai spune Dominique Rousseau, “un control continuu şi efectiv al acţiunii guvernamentale, dincolo de momentele electorale”. Este într-adevăr un subiect de reflecţie important, foarte acut acum şi în România. Modul de funcţionare al democraţiei trebuie reinventat pentru că există riscul ca democraţia să fie uneori vidată de sens chiar de cei care au fost aleşi în mod democratic ca să reprezinte "demosul", adică poporul.