Mesajul internaţional al românilor: independenţa justiţiei şi statul de drept nu sunt "negociabile"

Independenţa justiţiei şi statul de drept nu sunt negociabile. Aşa am putea rezuma mesajul internaţional transmis de sute de mii de români în ultimile zile, şi tot aşa a fost perceput de mediile de informare din străinătate. Matei Vişniec ne dă amănunte despre cum au fost reflectate manifestaţiile din România în mediile de informare franceze.

Practic toate publicatiile din Franta, ziare şi reviste, presa centrala şi regională, au acordat spaţii largi României. Ştiri şi reportaje au fost difuzate de principalele canale de televiziune şi posturi de radio. Ordonanţa de urgenţă şi celelalte "reforme" penale anunţate de puterea de la Bucureşti sunt considerate ca o tentativă de depenalizare a corupţiei.

Mai grav, "evenimentele" de la Bucureşti sunt văzute ca o tentativă de scoatere a României din Europa statului de drept. Niciodată, din decembrie 1989, nu am asistat, personal, în Franţa la un val de simpatie mai mare faţă de românii care refuză să fie întorşi din drum, spre o alta epocă, sau, şi mai rău, spre modele de societate inspirate de Putin sau Erdogan.

Un lucru mi se pare foarte clar şi îmbucurator: românii care doresc ca în ţara lor sa continue construcţia statului de drept şi mai ales ca justiţia să ramîna independentă, aceşti români deci nu sunt astăzi singuri: ei beneficiaza de sprijinul opiniei publice europene şi occidentale.

Mesajul românilor a fost însă şi unul pro-european, ceea ce reprezintă, după Brexit, o enormă sursă de oxigen pentru o Europă fragilizată. În presa franceză se arată deseori că în ţările Europei centrale, Polonia, Ungaria, Cehia, creşte curentul euro-sceptic. Iată însă că românii, prin încrederea pe care o au în valorile Uniunii Europene, şi prin entuziasmul cu care o exprimă, dau un exemplu splendid în estul continentului, cu rezonanţe importante imediate în Moldova şi Bulgaria.

Cotidianul Le Monde semnala faptul că mulţi tineri s-au mobilizat pentru manifestaţii, unii dintre ei exprimîndu-şi dorinţa de a nu mai părăsi România ci de a rămîne pentru a contribui la reconstrucţia ei. Interesantă mi se pare şi observaţia că printre tinerii care au manifestat unii erau copiii unor lideri sau membri ai Partidului Social-Democrat. Această sciziune generaţională este simptomatică pentru peisajul politic românesc şi ar trebui să le dea de gîndit celor de la putere. Oare doresc ei să construiască o lume care să fie contrară idealului afişat de copiii lor?

În comentariile publicate de Le Figaro, Libération, Le Monde, Les Echos, şi alte publicaţii franceze, dincolo de tonul profesional, am regăsit sistematic şi o profundă notă de simpatie faţă de lecţia de democraţie şi de demnitate pe care o dau românii. De fapt, spunea un comentator, românii s-au aflat în faţa unei opţiuni "existenţiale" şi au simţit că dacă nu-şi dau întîlnire cu istoria în acest moment riscă să fie aruncaţi din nou înafara istoriei.

Sigur, nu toţi editorialiştii sunt chiar foarte bine informaţi în legătură cu progresele pe care le-a înregistrat România în ultimii zece ani în materie de luptă împotriva corupţiei. Unii comentatori francezi tind să spună în continuare că fenomenul corupţiei este "endemic" în România, dar de fapt românii s-au mobilizat motivaţi în mare parte tocmai de faptul că lucrurile s-au schimbat în ultimul timp şi vor ca ele să rămînă pe drumul cel bun.

Cînd va fi analizată în toată complexitatea ei seria de manifestaţii de săptămîna trecută, presa internaţională va mai descoperi cu siguranţă şi faptul că românii au dat dovadă atît de spirit civic cît şi de umor, creativitate şi de imaginaţie în mobilizarea lor. Interesant mi se pare şi rolul enorm al Internetului şi al reţelelor de socializare în acest context.

România, în momentul cînd a intrat în era Internetului, a adoptat o tehnologie de vîrf, mai performantă chiar decît cea din Franţa, de exemplu. Această tehnologie a devenit, iată, un vector al democraţiei, un forum de informare rapidă şi de dezbatere, un spaţiu de decizie colectivă în materie de strategii, canal de difuzare a informaţiilor şi a imaginilor, dar şi a emoţiei şi a disperării, a stării de spirit generale şi individuale.

Mai rămîne însă ca tot prin Internet să circule şi o anumită concluzie: democraţia este o "condiţie umană" de luptă permanentă, de menţinere continuă a vigilenţei şi a implicării. Manifestaţiile nu pot fi eterne, alte forme de dialog critic cu puterea sunt necesare. Şi este mult mai simplu uneori să te mobilizezi în momentul votului decît mai tîrziu, ca să modifici o traiectorie politică incompatibilă cu aspiraţiile tale.

Niciodată nu trebuie sărbătorită vreo victorie definitivă, niciodată nu trebuie abandonat terenul politic cu gîndul că un principu a fost înscris în mod definitiv în codul de valori şi în practica de zi cu zi. Victoriile le comentează istoricii, cînd se adună suficiente decenii şi suficientă distanţă pentru analiza pertinentă unei epoci.

 

 

 

 

 
România: independenţa justiţiei şi statul de drept nu sunt negociabile.