Conferinţa de la Paris: multă lume vine dar nu israelienii şi nici palestinienii

kerry.jpg

Secretarul de stat american John Kerry va participa duminicà, 15 ianuarie 2016, la Conferinta internationalà de pace consacratà conflictului israeliano-palestinian, organizatà la Paris
Secretarul de stat american John Kerry va participa duminicà, 15 ianuarie 2016, la Conferinta internationalà de pace consacratà conflictului israeliano-palestinian, organizatà la Paris
Image source: 
REUTERS/Mandel Ngan/Pool

Două state, singura soluţie pentru a pune capăt conflictului israeliano-palestinian. Iată leitmotivul conferinţei internaţionale care se va desfăşura duminică la Paris. Cu doar 5 zile înaintea intrării în funcţie a noului lider de la Casa albă, Donald Trump, reprezentanţi din peste 70 de state şi organizaţii internaţionale – printre care şi secretarul de stat american John Kerry - se vor pronunţa în mod solemn în favoarea creării a două state. De ce ţine Parisul dar şi o mare parte din comunitatea internaţională la această opţiune?

« Soluţia de pace bazată pe crearea a două state este astăzi din nou în pericol » susţine Jean-Marc Ayrault, şeful diplomaţiei franceze într-o tribună publicată în cotidianele francez Le Monde şi israelian Haaretz. Ministrul francez de externe se referă indirect la recentele declaraţii ale preşedintelui-ales american Donald Trump, un apropiat al dreptei dure israeliene. « Dacă SUA îşi mută ambasada din Israel, de la Tel Aviv – unde sunt mai toate legaţiile diplomatice – la Ierusalim, trebuie să ne aşteptăm la o reacţie puternică în lumea musulmană » spune un diplomat francez citat de colegii noştri de la RFI în limba franceză.

In urma conferinţei de duminică – care va fi şi ultima ocazie internaţională a secretarului de stat american John Kerry de a se exprima în această calitate – Franţa şi-ar dori ca lumea să adreseze un mesaj puternic atât israelienilor şi palestinienilor cât şi noii administraţii americane. Un soi de apel în care să se reamintească principiile care ar putea aduce pacea în Orientul apropiat : două state pentru două popoare. Idee şi principii admise de aproape 7 decenii de comunitatea internaţională.

Franţa, gazda întâlnirii de duminică, a insistat mult pentru ca principalele părţi implicate – Israelul şi Autoritatea palestiniană – să vină la Paris. In cele din urmă doar palestinianul Mahmoud Abbas a acceptat invitaţia să vină, dar doar la Palatul Elysée. Duminică sau luni el va fi deci primit de preşedintele Franţei, François Hollande. Premierul Beniamin Netaniahu rămâne însă foarte ostil acestei reuniuni, descrise drept « o impostură sterilă ». In realitate însă, liderul israelian se teme ca deciziile luate la Paris să nu inspire o nouă rezoluţie la ONU contra Israelului, precum cea din decembrie care condamna colonizarea israeliană a teritoriilor palestiniene.

Reamintim că peste 400 de mii de israelieni trăiesc în Cisiordania în colonii pe care comunitatea internaţională le consideră ilegale şi un obstacol major în calea păcii.

Conferinţa de pace de la Paris face parte dintr-o lungă serie de iniţiative internaţionale

Procesul de pace israeliano-palestinian este în punctul mort din anii 2013-2014. Secretarul de stat american John Kerry se implicase atunci, degeaba însă, ca mediator între cele două părţi. După nouă luni de discuţii directe, procesul de pace este oprit de Israel în urma reconcilierii dintre mişcările palestiniene rivale, Fatah şi Hamas.

Comunitatea internaţională nu era însă la prima sa decepţie, la primul eşec al dialogului israeliano-palestinian. In semptebrie 1993, după 6 luni de discuţii secrete la Oslo, Israelul şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, OEP, se recunosc reciproc şi semnează o declaraţie de principii la Washington, declaraţie ce prevede o autonomie palestiniană tranzitorie de 5 ani. Această perioadă începe în 1994. Un an mai târziu însă premierul israelian Itzak Rabin este asasinat de un evreu extremist opus procesului de pace.

In 1997, Yasser Arafat şi Beniamin Netaniahu ajung la Wye Plantation, în SUA, la un acord interimar privind retragearea israeliană din Cisiordania dar acordul este doar parţial respectat de Israel. Un an mai târziu, o versiune renegociată este semnată la Charm el-Cheikh, în Egipt. In 2000 se prezintă planul zis « Clinton » după numele preşedintelui american de atunci. Urmează o iniţiativă saudită în 2002, apoi în 2003 prima « foaie de parcurs » prezenată de Cvartetul SUA, Rusia, UE şi ONU. In 2007, se reiau discuţiile la Annapolis în SUA dar procesul este blocat de continuarea colonizăriilor evreişti şi de ofensiva israeliană din fâşia Gaza de la sfârşitul lui 2008. In fine, ultimele tentative au loc în anii 2013-2014 la iniţiativa lui John Kerry.

Actuala conferinţă de la Paris va avea deci înainte de toate valoare de simbol. Cu 5 zile înaintea intrării în funcţie a imprevizibilului preşedintele-ales american, Donald Trump, tot mai mulţi diplomaţi – şi nu numai – se îngrijorează de turnura pe care o pot lua lucrurile, în acest dosar israeliano-palestinian dar şi în multe altele.

Conferinţa de la Paris: multă lume vine dar nu israelienii şi nici palestinienii