Marile migraţii - dominantă a acestui deceniu

2016-08-17t153426z_1674373877_s1aetvzeikaa_rtrmadp_3_europe-migrants-greece_0.jpg

Migranti în Grecia
Migranti în Grecia
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Anul 2017 se anunţă şi el pus sub semnul fenomenului migrator, devenit principală temă de campanie în mai multe ţări europene unde au loc scrutinuri: legislative în Germania şi în Olanda, prezidenţiale în Franţa. Nimic un anunţă însă diminuarea fluxului migrator spre Europa, ceea ce riscă să amplifice presiunea politică a partidelor populiste, extremiste şi xenofobe. Politica migratorie va suferi însă modificări în mai multe ţări, ceea ce putem deja constata în Germania şi în Suedia.

Flux migrator dinspre sud spre nord

Peste cîteva decenii, sau poate peste o sută de ani, cînd va fi scrutată de către istorici perioada 2000-2020, nu este exclus ca ea să apară ca fiind una a “marilor migraţii”. Întreaga emisferă nordică a planetei, puternic industrializată şi afişînd indici de bunăstare incomparabili mai mari decît emisfera sudică, a devenit destinaţia a milioane de candidaţi la exil în special economic. Nimic nu-i va împiedica pe săracii din America de Sud sau din Africa şi Asia să-şi continue exodul, individual sau colectiv, spre nord, spre ţările occidentale în primul rînd.

Potrivit Organizaţiei internaţionale pentru migraţii, între 1999 şi 2014, în jur de 22 000 de persoane şi-au pierdut viaţa încercînd să traverseze Mediterana. Cifră care nu-i descurajează pe candidaţii la plecare, nici măcar în ţările în care perspectivele nu sunt chiar atît de negre. Tunisia, de exemplu, este singura ţară arabă în care a reuşit revoluţia democratică şi am putea crede că acest lucru ar trebui să dea un anumit elan tineretului. Numai că şi aici, potrivit unor organizaţii neguvernamentale, un tînăr tunisian din doi, dintre cei care trăiesc în cartierele populare, se gîndeşte la plecare. Iar un tînăr din trei este dispus să-şi rişte viaţa şi să plece în mod clandestin, recurgînd la serviciile de traficanţi de oameni.

Din anchetele realizate în Tunisia mai rezultă că trei sferturi dintre candidaţii la plecare sunt conştienţi şi de riscurile existente, şi de dificultăţile pe care le vor avea odată ajunşi în Europa, începînd cu spectrul unei expulzări sau repatrieri forţate. Ceea ce nu atenuează cu nimic convingerea acestor oameni că şansa lor de a avea o viaţă reuşită, sau măcar suportabilă, este în spaţiul european şi mai ales occidental.

Industria traficului de oameni

Reţelele de traficanţi care îşi oferă serviciile pentru traversarea Mediteranei formează acum o veritabilă industrie extrem de greu de eradicat. Poliţia spaniolă anunţa la începutul acestei săptămîni dezmembrarea unei reţele care organiza imigraţia ilegală de femei nigeriene.

Costul total al unei astfel de “călătorii” în Spania era fixat la 40 000 de euro, iar femeile erau obligate să se prostitueze la Bilbao pentru a-şi plăti datoria. Astfel de drame sunt repertoriate cu miile în vastul spaţiu tectonic al migraţiilor. Tot reţelele de traficanţi au organizat plecarea a zeci de mii de minori din numeroase ţări africane spre Europa, dat fiind că legislaţia europeană nu permite expulzarea copiilor. Suedia, de exemplu, a fost o destinaţie privilegiată pentru minori, mai ales afgani.

Cifrele sunt stupefiante la acest capitol şi pun în lumină amploarea industriei axată pe traficul de persoane. În 2004, Suedia a primit pe teritoriul ei 308 minori. În 2015 numărul acestora a fost de 35 600, dintre care două treimi afgani.

Publicul larg nici nu îşi poate imagina cîte persoane lucrează pentru reţelele de trafic uman, cîte complicităţi există în spaţiul european, ce logistică este mobilizată pentru transportarea acestor oameni tocmai din Sudan sau din Eritreea pînă în Germania sau Suedia, cîte mii de bărci pneumatice sunt lansate anual pe apele Mediteranei.

În Suedia a izbucnit de altfel o polemică după ce un pediatru a afirmat că 40 la sută dintre copiii pe care i-a examinat aveau de fapt peste 18 ani, dar ei minţeau în legătură cu vîrsta lor ca să poată beneficia de legislaţia suedeză. De altfel mulţi dintre aceşti aşa-zişi minori au fost admişi de autorităţi fără un examen medical aprofundat. Acum Suedia îşi modifică legislaţia pentru a frîna fluxul de minori, şi a decis împreună cu Germania şi Danemarca să ia măsuri pentru un control mai serios al frontierelor maritime.

De notat totuşi că faţă de fluxul migrator din 2015, cel de anul trecut a mai scăzut. În jur de 360 000 de migranţi au sosit în 2016 în Europa, iar în jur de 4900 s-au înecat în cursul traversării.