Nicolas Sarkozy, personaj mediatic inconturnabil

2015-11-25t191344z_92330808_gf20000073712_rtrmadp_3_france-politics.jpg

Nicolas Sarkzoy
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa, viaţa politică este ritmată în prezent de numeroase sondaje, în contextul campaniei pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor. Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, redevenit candidat pentru funcţia supremă în stat, focalizează în prezent asupra sa atenţia mediilor de informare, deseori cu parfum de scandal. O carte de 500 de pagini scrisă despre Nicolas Sarkozy de fostul său consilier Patrick Buisson suscită în prezent numeroase comentarii şi interogaţii şi ar putea avea un efect asupra primarelor din tabăra dreptei.

Prezidenţialele sunt o pasiune franceză şi nimic nu o poate atenua. Nici măcar avertismentul multor editorialişti că obsesia legată de desemnarea şefului suprem în stat provoacă uneori un fel de paralizie generală a societăţii, care urmăreşte hipnotizată timp de luni şi luni de zile spectacolul manevrelor şi al duelului politic. Pe fond de campanie electorală fiecare sondaj suscită noi speculaţii şi hrăneşte maşina mediatică. De mai multă vreme presa urmăreşte de exemplu cum se distanţează sau se apropie Nicolas Sarkozy de Alain Juppé. In prezent acesta din urmă pare să conducă în cursa pentru desemnarea candidatului unic al dreptei, dar jocurile nu sunt încă jucate.

Mai multe sondaje pun în lumină priorităţile francezilor în perspectiva acestor prezidenţiale, ele fiind lupta împotriva terorismului, crearea de noi locuri de muncă, limitarea fluxului migrator şi combaterea inegalităţilor.

Unii editorialişti denunţă în cronicile lor faptul că Nicolas Sarkozy ocupă prea mult spaţiul mediatic în prezent. Si aceasta nu datorită programului său politic, ci parfumului de scandal pe care îl emană fie declaraţiile sale, fie diversele noi revelaţii legate de persoana sa. Mai nou agenţiile de presă evocă descopritea unui carneţel care ar fi aparţinut unuia dintre miniştrii lui Muammar Gaddafi şi de unde ar rezulta că fostul dictator libian ar fi finanţat campania din 2007 a lui Nicolas Sarkozy, cînd a devenit preşedinte.

Fostul său consilier Patrick Buisson a provocat însă un mic seism (care ar putea lua amploare) în peisajul politic printr-o carte de unde reiese un singur lucru: şi anume că Nicolas Sarkozy este un egocentric obsedat numai de putere şi un cinic care ar fi putut să-i dea lecţii la aceasta materie şi lui Machiavelli.

Editorialistul Christophe Barbier scrie următoarele în revista l’Express: stînga nu are şanse în prezent să cîştige turul al doilea al prezidenţialelor, iar lidera Frontului Naţional, Marine le Pen, s-ar putea să se califice pe locul doi la primul tur. De unde concluzia că omul care va fi victorios la primarele dreptei programate pe 20 şi 27 noiembrie va deveni mai mult ca sigur preşedinte al Franţei după scrutinul de pe 23 aprilie şi 7 mai. Ceea ce înseamă, mai spune Christophe Barbier, că două milioane de alegători, cîţi vor participa la primarele dreptei, vor desemna în numele a 44 de milioane de francezi cu drept de vot omul care va fi viitorul preşedinte şi care va conduce destinul a 66 de milioane de francezi. De unde cîteva interogaţii privind mecanismul democraţiei în Franţa… Primarele dreptei, mai arată editorialistul de la Express, sunt un fel de referendum în jurul întrebării: vreţi sau nu vreţi un nou mandat de cinci ani pentru Sarkozy în fruntea Franţei?

Tot în L’Express editorialistul Jaccques Attali vine cu alte subtilităţi analitice: francezii sunt de stînga, spune el, dar votează cu dreapta. Mai precis, idealurile francezilor figurează toate în panoplia tradiţională a stîngii (inclusiv opţiunea pentru un stat puternic), doar că alegătorii vor ca partidele de dreapta să materializeze acest program inspirat de valorile stîngi.

Orice s-ar spune, dezbaterea în prezent este pasionantă în Franţa, iar gustul pentru astfel de delicii intelectuale este şi el unul tipic francez.