Sărăcia internetului nord-corean : 28 de site-uri, majoritatea de propagandă !

nord-corea.png

Site de propagandà nord-corean
Site de propagandà nord-corean

Coreea de nord era până acum ţara în care accesul la informaţie era cel mai controlat. O eroare a unui informatician de la Phenian a dezvăluit un alt aspect şi anume că internetul nord-corean este dintre cele mai sărace din lume.

Totalitatea internetului nord-corean se rezumă la 28 de site-uri ! Iată principala informaţie dezvăluită recent printr-o greşeală de manipulare a unui informatician nord-corean. Timp de câteva ore, Matthew Bryant, un expert în securitate informatică al site-ului GitHub a avut astfel acces la toate site-urile ale căror adrese se termină cu « .kp », echivalentul lui « .ro » românesc.

« Raiul muncitorilor » cum este descrisă pompos şi propagandistic de regimul stalinist ţara lui Kim Jong Un, nu este deci şi raiul internetului. Pe lângă faptul că numără mai puţin de 30 de site-uri, paginile internetului comuniştilor din nord sunt adesea simple, minimaliste ca să nu spunem urâte şi austere.

Presă de propagandă, reţete de bucătărie şi spiritualitate

Majoritatea sunt de propagandă, precum « Rodong Sinmun », cotidianul muncitorilor. « Naenara » - « ţara mea » - face apologia realizărilor dictaturii nord-coreene. « Vocea Coreeii » e un radio de propagandă care difuzează în mai multe limbi – franceză, germană, engleză dar nu şi română ...Aflăm de pe pagina respectivă că Coreea de nord este puternic implicată în conflictul sirian şi opusă pe acel front, americanilor. Există, evident, o pagină web a universităţii Kim Ir Sen. Mai lejere sunt site-urile consacrate reţetelor de bucătărie – însoţite de videouri explicative –, unul despre spriritualitate, altul despre turismul local şi unul consacrat cinemaului nord-corean.

Pe lângă aceste 28 de site-uri, mai există unele, tot de propagandă, instalate însă în afară ţării, în state « prietene » precum China. In fine, mai există o reţea internă, un soi de intranet la scara întregii Coreei de nord, care este însă rupt de restul lumii, nu e deci accesibil prin internet şi nici nu poate fi deci piratat din exterior. Această reţea botezată « Kwangmyong » - adică « steaua care străluceşte » - permite universităţilor locale să se interconecteze, pune în relaţie diversele ministere ale guvernului şi permite şi utilizarea mesageriilor, fireşte însă că sub un control drastic şi permanent al autorităţilor.

Nord-coreenii au alte bătăi de cap decât existenţa sau neutralitatea internetului

In fine, la web-ul mondial, la întregul internet planetar, nu are acces decât elita elitelor adică doar câteva mii de persoane extrem de fidele regimului de la Phenian. Ca o comparaţie, în timp ce în Coreea de nord există o adresă IP pentru 25.000 de locuitori, la câţiva kilometrii mai jos, în Coreea de sud, există două adrese IP pe cap de locuitor ! Cum nota însăun editorialist francez, « din păcate nord-coreenii au alte bătăi de cap decât existenţa sau neutralitatea internetului. Sunt confruntaţi periodic cu malnutriţie, foamete, corupţie şi încălcarea sistematică a drepturilor lor fundamentale ».

 
Sărăcia internetului nord-corean : doar 28 de site-uri şi majoritatea de propagandă !