Dezastru în puşcăriile franceze

prisons.jpg

Ministrul francez al Justitiei, Jean-Jacques Urvoas, în vizità la închisoarea Fresnes, 20 septembrie 2016
Ministrul francez al Justitiei, Jean-Jacques Urvoas, în vizità la închisoarea Fresnes, 20 septembrie 2016
Image source: 
AFP PHOTO / PATRICK KOVARIK

Puşcăriile franceze sunt suprapopulate. O spune nu doar un raport publicat acum de ministrul justiţiei, o confirmă cifrele: aproape 70 de mii de deţinuţi există astăzi în Hexagon, un record. Ca să facă faţă penuriei de locuri, guvernul de la Paris promite că va crea între 10 si 16.000 de celule noi la orizontul anului 2025. Cât de realist este planul oficialilor francezi, ştiut fiind faptul că cu cât se construiesc mai multe locuri în puşcării cu atât acestea se umplu mai mult ?

Anunţând construirea a 10 până la 16 mii de celule noi până în 2025, Jean-Jacques Urvoas nu urmăreşte decât un singur obiectiv: acela de a generaliza închiderea individuală a deţinuţilor în puşcării. Un drept înscris într-o lege din 1875 dar niciodată respectat. « Nu 100% dintre deţinuţi singuri în celule pentru că sunt unii care nu vor sau nu pot sta singuri. Ținta este de a ajunge la 80 de procente celule individuale » precizează ministrul Justiţiei.

Situaţia după gratiile închisoriilor franceze variază însă de la un caz la altul. La Fresnes de exemplu, închisoare din periferia sudică a Parisului, a doua ca mărime din Franţa, sunt încarcerate aproape 2900 de persoane pentru doar 1700 de locuri. Obiectivul ministrului va fi deci greu de atins la Fresnes. Rămâne soluţia exploatării mai inteligente a locurilor disponibile pentru că locuri există, în alte penitenciare. Trebuie ştiut că actualmente în Franţa sunt 2300 de locuri vacante în închisori în timp ce 1500 de deţinuţi dorm pe saltele puse direct pe podea.

În mod paradoxal, cel mai prost stau în celule cei în arest preventiv, cei care nu au fost încă definitiv condamnaţi şi cei cu pedepse de sub 2 ani. In Franţa, 30% dintre deţinuţi sunt presupuşi nevinovaţi adică suspecţi ce încă nu au fost deloc judecaţi. Un nivel neegalat în restul Europei şi care scoate în evidenţă probabila influenţă a opiniei publice asupra procurorilor şi a judecătorilor de instrucţie când decid cine să rămână după gratii şi cine nu.

O altă problemă este aceea a timpului petrecut în celule. În Canada există unele celule care nu măsoară decât 6 m2 dar deţinuţii nu stau decât 6 ore pe zi acolo închişi. In Franţa, există puşcării în care condamnaţii stau închişi 21 de ore din 24. In fine se pune problema pregătirii deţinutului pentru ieşirea de după gratii. Ori în Franţa, 80% dintre ieşiri sunt « seci » cum se spune adică fără nicio pregătire prealabilă, lucru ce favorizează recidiva.

O chestiune nouă a apărut odată cu revelaţiile privind radicalizarea deţinuţilor din puşcării. Unii propun regruparea radicalizaţilor într-un acelaşi loc, alţii, probabil mai inspiraţi, văd problema exact invers şi îşi doresc o izolare a acestor puşcăriaşi. Actualul ministru al Justiţiei respinge ideea de a creea închisori speciale, rezervate doar radicalizaţilor. In Liban, o astfel de instituţie a fost sortită eşecului. Deţinuţii, toţi membrii ai mişcării Hezbolah, proclamaseră califatul în puşcărie şi a fost nevoie de intervenţia armatei pentru a pune capăt răzmeriţei.

Dezastru în puşcăriile franceze