G20: liderii marilor economii neliniştiţi de imaginea negativă a globalizării

g20-chine-hangzhou_0.jpg

Imagine din orasul Hangzhou
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Reuniunea grupului G20 găzduită de China s-a încheiat cu semnarea unui document final plin de intenţii bune, în special în ceea ce priveşte o mai bună repartizare pe ansamblul planetei a beneficiilor generate de aşa-numita globalizare economică şi comercială. Tările participante la acest summit pledează deci pentru combaterea protecţionismului dar sunt neliniştite şi de imaginea proastă pe care o are globalizarea în ochii opiniei publice, ceea ce hrăneşte populismul. Intr-o analiză a cotidianului Le Monde se arată însă că dincolo de apelurile acestei noi reuniuni G20 răzbate voinţa Chinei de a influenţa mai mult relaţiile internaţionale precum şi o anumită complicitate a marilor "autocraţi", aluzie la China, Rusia şi Turcia.

Organizare impecabilă, mesaj de mare putere

La capitolul organizare, China poate da în prezent lecţii oricui. Si această reuniune la vîrf, după cum arată Le Monde, a fost perfect pregătită dar s-a vrut o şi demonstraţie de forţă, un mesaj mediatic îndreptat atît spre exterior cît şi spre interior, iar preşedintele chinez Xi Jinping şi-a găsit timp să se întreţină personal cu aproximativ 40 de invitaţi.

La sfîrşitul lunii august, la Salonul de carte de la Beijing, profesioniştii din domeniul editorial, invitaţii şi publicul larg puteau remarca o carte bine expusă cu un titlu plin de semnificaţii: “Xi Jinping - o nouă eră”. Nu este întîmplător deci că ziarul Le Monde publică un articol intitulat “La G20 - triumful autocraţilor”. Chinezul Xi Jinping, rusul Vladimir Putin şi turcul Recep Tayyip Erdogan au cel puţin o convingere în comum: şi anume că odată cu ei începe o nouă eră în ţara lor, şi de ce nu, chiar pentru umanitate.

China, după cum arată mulţi comentatori avizaţi, ţine să avertizeze pe toată lumea că în nici un caz nu va merge pe urmele Japoniei, care multă vreme a fost a doua economie a lumii, fiind deci un gigant economic, dar s-a mulţumit cu un rol politic şi diplomatic minor. Nu, China nu vrea să fie “un gigant economic şi un pitic politic” (ca să reluăm o expresie consacrată de editorialişti). China înţelege să remodeleze regulile internaţionale astfel încît acestea să corespundă ponderii sale geografice şi demografice, militare şi economice. Din 2013 autorităţile de la Beijing au lansat numeroase iniţiative de natură să accentueze rolul Chinei în contextul actualei ordini internaţionale, dar şi de natură să o contesteze.

Un trio cu multe ambiţii în comun

Revenind la acest trio evocat mai sus, Xi Jinping, Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan: atitudinea lor este şi o emanaţie a faptului că sunt în mod durabil “înşurubaţi” la putere. Cei trei au în faţa lor eternitatea, spre deosebire de liderii occidentali care sunt confruntaţi cu alegeri libere şi deci cu perspectiva părăsirii scenei politice (este cazul cu Barack Obama, cu François Hollande, şi cine ştie, poate chiar şi cu Angela Merkel).

Xi Jinping şi Vladimir Putin se declară chiar mari prieteni, şi s-au vazut de altfel de vreo 20 de ori din 2013 încoace. Iar preşedintele rus şi-a permis luxul mediatic (după cum arată tot Le Monde) să declare zîmbind în faţa presei că i-a adus omologului său chinez drept cadou îngheţată rusească, întrucît ştie că îi place de mult… Celor doi lideri le place însă şi mai mult să întreţină un fel de parteneriat anti-occidental, ei avînd în comun şi grija de a menţine sub control societatea civilă pentru ca nimeni să nu mişte în front. Iar preşedintele Erdogan subscrie fără îndoială şi el la aceste obiective.

Adevărata vedetă a acestui G20 a fost fără îndoială Vladimir Putin, solicitat din toate părţile, şi care s-a arătat decontractat şi în poziţie de forţă. Cu doi ani în urmă el părăsea furios o reuniune G20 organizată în Australia întrucît se simţea izolat. In prezent Rusia este în ofensivă diplomatică în multe regiuni ale lumii şi mai ales acolo unde americanii au înregistrat eşecuri.

Un alt “star” al acestei reuniuni a fost Recep Tayyip Erdogan. Micile detalii sunt uneori extrem de semnificative. Le Monde arată, de exemplu, că francezii au fost nemulţumiţi de sala care le-a fost rezervată pentru conferinţa de presă a preşedintelui Hollande, şi au cerut alta mai mare, în timp ce preşedintele turc a avut de la bun început la dispoziţie o sală imensă. De notat că această participare la summit-ul de la Hangzhou a fost pentru Erdogan prima mare ieşire internaţională după tentativa de lovitură de stat din ţara sa de pe 15 iulie.

G20: un balet diplomatic de la care lumea aşteaptă mai mult

Nu vom trece în revistă aici toate gesturile care au avut semnificaţie în contextul acestui vast balet diplomatic executat de mai marii acestei lumi o dată pe an (G20 reprezintă, reamintesc, 85 la sută din bogăţia mondială). Un balet la care a participat în mod indirect şi dictatorul nord-corean Kim Jong-un care s-a gîndit să lanseze cîteva rachete exact în timpul summit-ului. Nu de alta, dar ca să demonstreze că există…

Două elemente ar merita în primul rînd reţinute din această nouă întîlnire de tip G20: faptul că toţi liderii mondiali, fie ei autocraţi sau democraţi, încep să se teamă de imaginea proastă pe care o are globalizarea şi de resentimentul populaţiile de pe glob în faţa acestei experienţe unice pînă acum în istoria omenirii. Iar al doilea element este că Statele Unite şi China au dat un bun exemplu în contextul acestui summit prin ratificarea acordului semnat la Paris în decembrie anul trecut în materie de limitare a emisiilor de gaze cu efect de seră. Ele sunt de altfel şi ţările care poluează cel mai mult pe planetă, era deci normal să-şi asume responsabilitatea pentru ca viaţa să devină mai respirabilă.