Jocurile Olimpice: Contează medaliile sau participarea?

jo-rio-2016-lavillenie-perche-muller-natation.jpg

Francezul Renaud Lavillenie care nu a luat decît "argintul" la saltul cu prajina...
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Mai sunt cîteva zile şi vor lua sfîrşit, mai precis pe 21 august, Jocurile Olimpice de vară de la Rio. In mare se cam ştie acum care este palmaresul acestei ediţii, deşi mai sunt încă numeroase şanse pentru ca delegaţiile să-şi sporească recolta de medalii. Contează însă atît de mult medaliile? se întreabă într-un editorial din revista L’Express eseistul francez Jacques Attali, nemulţumit că în lumea contemporană este axaltată în special figura învingătorului.

Baronul Pierre de Coubertin, omul care a relansat tradiţia greacă a Jocurilor Olimpice şi le-a înscris în modernitate, obişnuia să spună “important este să participi”. Cu alte cuvinte el punea accentul în primul rînd pe ideea de sărbătoare sportivă, de fraternizare universală avînd sportul ca pasiune, şi nu pe competiţia acerbă şi obsesia victoriei cu orice preţ. Astăzi, însă mediile de informare glorifică numai imaginea cîştigătorului, transformîndu-l într-un erou şi chiar în model, scrie Jacques Attali.

Dictonul “important este să participi” a fost aruncat la coşul de gunoi al istoriei fiind înlocuit cu expresia, atît de americană “învingătorul ia tot”. Iar cuvîntul “învingător” îl desemnează astăzi numai pe cel care ia aurul. El este adevăratul campion, medaliatul cu aur. Citez din articolul lui Jacques Attali: “Cine ia medalia de argint este privit cu compasiune, cei din jur încearcă să-l consoleze şi nimănui nu-i trece prin minte să-l admire. Iar cei care obţin medaliile de bronz au dreptul la cîteva secunde de aplauze politicoase înainte de a fi uitaţi, plasaţi în categoria neantului, adică a celor care n-au făcut decît să participe”.

Această fascinaţie exclusivă pentru cîştigători, şi numai pentru cei care iau aurul, spune multe despre lumea în care trăim, si nu doar în privinţa sportului, mai arată eseistul francez. Pentru că situaţia se repetă în sfera economică, unde nu contează decît intreprinderea dominantă, care îi înghite treptat pe toţi concurenţii. Google, Facebook, Amazon sunt, într-un fel, campionii care au luat aurul, iar ceilalţi care şi-au încercat norocul în acelaşi domeniu nu există. Această mentalitate, care nu este chiar total nouă, dar pe care globalizarea a exacerbat-o, se află şi la baza unei extreme concentrări a bogăţiilor pe de o parte şi a sărăciei pe de altă parte.

Jacques Attali visează la un al model, la o altă lume, în care n-ar mai fi nevoie să devii în mod obligatoriu cîştigător pentru a supravieţui şi pentru a fi fericit. Această nouă pagină a umanităţii din păcate nici nu a început să fie scrisă.