Manuel Valls: "Burkini este un proiect de contra-societate"

burkini_0_0.jpg

Femei în burkini...
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Polemica în jurul vestmîntului de baie numit burkini în care apar uneori pe plaje femei musulmane continuă în Franţa şi are rezonanţe şi în străinătate. Faptul că unii primari francezi au interzis în comunele lor acest burkini este vehement criticat de unele publicaţii, în special în Marea Britanie şi în Statele Unite. In Franţa, premierul Manuel Valls sprijină deciziile luate la nivel local de interzicere a acestui "vestmînt islamic de baie".

"Plajele, ca şi toate spaţiile publice, nu trebuie să fie locuri ale revendicărilor religioase. Burkini nu este o nouă gamă de costume de baie sau o modă. Este traducerea unui proiect politic, de contra-societate, fondat pe aservirea femeii" a declarat Manuel Valls. O poziţie clară, fără echivoc, împărtăşită de altfel de multă lume în Franţa. Si alţi responsabili politici afirmă că femeile care poartă burkini (reamintesc că acest vestmînt acoperă tot corpul, înclusiv capul, cu excepţia feţei) sunt de fapt nişte militante, deseori manipulate de soţii sau de familiile lor.

Statul francez nu are însă intenţia de a interzice prin lege acest vestmînt islamic de baie. Nu aceasta este soluţia, precizează Manuel Valls. Intr-un editorial publicat săptămîna aceasta în revista l’Express, Christophe Barbier subliniază că subiectul este foarte delicat. Legiferarea în privinţa semnelor sau gesturilor religioase ostentatorii poate deveni un coşmar. Ce te faci cu cei care citesc Coranul sau Biblia în metrou, sau dacă unii vor începe să-şi tatueze figura lui Isus pe spate şi după aceea se duc la plajă?

Politica trebuie în acelaşi timp să se ocupe de aceste probleme dar fără să se amestece. Si ideal ar fi ca responsabilii religioşi din Franţa să intervină şi să-i sfătuiască pe credincioşi să respecte laicitatea. In definitiv o femeie poate fi o bună musulmană şi dacă poartă un costum de baie normal. Comunitarismul ostentatoriu rămîne însă o problemă, iar autorităţile franceze nu accep acest tip de prozelitim şi de propagandă, chiar dacă publicaţii din Marea Britanie sau din Statele Unite îi aduc acuzaţii de “sexism”, sau intoleranţă.

Personal consider că aceste critici aduse Franţei de o parte a presei occidentale demonstrează încă o dată cît de justă a fost fraza pronunţată cîndva de un mare istoric britanic, Arnold Joseph Toynbee: “civilizaţile nu mor asasinate, ele se sinucid”. In cazul islamului radical care încearcă să se infiltreze în Europa, occidentul are toate şansele să se sinucidă prin incapacitatea de a-şi apăra valorile.