Turcia: spectrul suprimării statului de drept

2016-07-19t194542z_1507947093_s1aetqnmdaaa_rtrmadp_3_turkey-security_0.jpg

Manifestatie în favoarea democratiei la Istanbul, Piata Taksim
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Turcia epurările ordonate de preşedintele Recep Tayyip Erdogan în urma tentativei de lovitură de stat de pe 15 iulie au atins dimensiuni de natură să modifice profund natura statului şi a societăţii. Presa liberă este şi ea una dintre victime. Justiţia a emis mandate de arestare vizînd cel puţin 42 de jurnalişti, printre care unii extrem de cunoscuţi.

Sub privirile neputincioase ale occidentalilor, preşedintele Erdogan pare să lichideze tot ce a mai rămas din statul laic construit de Kemal Atatürk după primul război mondial şi din democraţia pe care Turcia a adoptat-o, în ciuda tuturor convulsiunilor sociale şi politice, în ultimile decenii. “Cred că Turcia, în starea în care se află, nu este în situaţia de a adera în viitorul imediat şi nici într-un viitor îndepărtat la Uniunea Europeană”, a declarat la televiziunea franceză preşedintele Comisiei europene Jean-Claude Juncker.

Duminică seară, o imensă mulţime adunată la Istanbul în piaţa Taksim şi-a exprimat ataşamentul faţă de statul de drept şi faţă de democraţia turcă. Metodele pe care le aplică însă preşedintele Erdogan se îndepărtează tot mai mult de acest proiect de societate. Organizaţia neguvernamentală Amnesty International acuză, în context, puterea de la Ankara că recurge la tortură împotriva adversarilor politici.

Publicaţia “Le Courrier internatinal” îl citează în ultimul ei număr pe analistul David Hearst care spune că europenii şi americanii şi-au pierdut oricum autoritatea morală în Orientul apropiat, deci şi în privinţa Turciei. Și dă ca exemplu faptul că în noaptea loviturii de stat ratate marile democraţii au aşteptat trei ore, ca să vadă în ce direcţie se înclină balanţa, înainte de a-şi declara sprijinul faţă de “preşedintele ales în mod democratic”. Pentru Erdogan tentativa de lovitură de stat a fost un revelator “divin” (cum a afirmat-o el însuşi), care îi permite acum să ştie şi cine îi sunt prietenii şi duşmanii şi în lumea arabă.

Singurele două ţări arabe care i-au exprimat sprijinul chiar de la declanşarea loviturii de stat au fost Marocul şi Qatarul, celelalte au sperat de fapt prăbuşirea sa. Un scenariu despre care nimeni un garantează că ar fi fost mai bun pentru democraţie, dar nici ceea ce face Erdogan nu poate fi tolerat.