UE şi Brexit: timp de reflecţie înainte de legalizarea divorţului

2016-02-19t120902z_1368764385_gf10000315083_rtrmadp_3_britain-eu_0.jpg

David Cameron este invitat de UE (în formula 27) sa bea pîna la fund paharul Brexit
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Sefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene, reuniţi marţi în formula 28 şi miercuri în formula 27 (deci fără Marea Britanie), n-au ajuns la concluzii ferme în legătură cu modul în care ar trebui reglată chestiunea Brexit. O nouă reuniune este anunţată pentru data de 16 septembrie la Bratislava, pentru continuarea discuţiilor. Ceea ce înseamnă un timp de reflecţie pentru toată lumea înainte de legalizarea divorţului.

În prezent lucrul cel mai urgent este de a nu face nimic…

Aş spune chiar că Marea Britanie a cîştigat o primă manşă, cel puţin în materie de temporizare. Oricum premierul David Cameron nu avea intenţia de a depune el personal cererea oficială de ieşire din Uniunea Europeană şi îşi anunţase intenţia de a demisiona peste trei luni. După atîtea greşeli făcute de o parte şi de alta, mai precis de partea britanică şi de partea Uniunii Europene, care n-au ştiut să prevină Brexit-ul, decizia de a nu grăbi lucrurile este una, cel puţin din punctul meu de vedere, înţeleaptă.

Cum spun uneori editorialiştii, în prezent lucrul cel mai urgent este de a nu face nimic, de a aştepta, pentru că tot ce se face uneori în condiţii de precipitare iese prost. După primele momente ale anunţării rezultatului Franţa s-a aflat în prima linie a celor care au cerut consumarea divorţului imediat, în numele conservării unităţii celorlalţi europeni. O astfel de accelerare a lucrurilor nu poate servi însă la nimic, şi probabil că între timp şi responsabilii francezi şi cei de la Bruxelles şi-au dat seama de acest lucru. In Europa poţi lansa multe iniţiative, dar nu în lunile iulie şi august. N-aş vrea să fiu răutăcios, dar pe timp de vară metabolismul european este mai lent, marcat de vacanţe…

N-aş spune chiar că în această perioadă europenilor nu le funcţionează creierul, dar milioane dintre ei sunt totuşi cu gîndul în altă parte. Lunga perioadă de pace şi bunăstare care s-a consolidat după al doilea război mondial, datorită construcţiei europene în primul rînd, a creat anumite reflexe. Vacanţele sunt sfinte în toate ţările Europei occidentale precum şi într-o bună parte din cele ale Europei de răsărit. Cînd liderii europeni spun “este urgent să redinamizăm Europa, să-i facem din nou pe europeni să creadă în forţa şi în valorile Uniunii”, mesajul mai trebuie şi direcţionat spre cei vizaţi… Ori, cînd aceştia sunt în vacanţă sau cu atenţia dispersată din motive estivale, este mai mult ca sigur că marile mesaje nu ajung la ţintă.

Brexit faza legală: mai vedem la toamnă…

Iată de ce data de 16 septembrie este bine aleasă pentru relansarea acţiunilor urgente, într-o Europă care nu vrea să-şi schimbe stilul de viaţă nici măcar atunci cînd acesta este ameninţat de mari furturni interne şi externe.

Consiliul european se va reuni deci după ce, pe data de 9 septembrie, conservatorii britanici îşi vor desemna un nou şef. Ceea ce înseamnă că abia atunci cei 27 vor avea un nou interlocutor pentru lansarea operaţiunii de separare. O operaţiune care necesită însă şi ea mobilizarea unor competenţe şi a unor experţi.

Lunile următoare mai au însă şi valoarea unui test în ce priveşte capacitatea Uniunii Europene (în formula 27) dar şi a Marii Britanii, de a rezista şocului iniţial provocat de proclamarea intenţiei de divorţ. Cum va rezista Banca Centrală Europeană, cum va rezista moneda unică europeană, cum vor rezista pieţele financiare în frunte cu faimosul The City, iată principalele întrebări care preocupă acum. Si mai rămîne de văzut cum va rezista însuşi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, pentru că toate scenariile sunt posibile acum, inclusiv acela al unei Scoţii care îşi declară independenţa pentru a putea rămîne în Uniune.

Europenii îşi afirmă deci, pe de o parte, fermitatea, şi le cer britanicilor să-şi asume consecinţele votului lor. Dar pe de altă parte Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker le-a interzis tuturor directorilor generali ai Comisiei să aibă discuţii prealabile cu britanicii, cuvîntul de ordine fiind “să aşteptăm notificarea oficială a Londrei de activare a faimosului articol 50”.  

Cotidianul le Monde publică în acest context un articol cu un titlu curios: "Santajul Londrei este respins de cei 27". In ce constă "şantajul" nu este însă foarte clar: în tactica de temporizare, în dorinţa de a cîştiga timp, în speranţa că poate, cine ştie, referendumul va putea fi invalidat prin invocarea vreunui mecanism misterios? Si iar îmi amintesc de o zicală: nu lăsa pe mîine ce poţi face azi, lasă pe poimîine că poate nu mai e nevoie.

Pe acest fond sunt interesante şi părerile exprimate de alte capete luminate ale Europei, cum ar fi economistul şi eseistul Alain Minc: într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro el emite această salutară idee: "Parisul şi Berlinul ar trebui să ajute Londra să nu părăsească Uniunea Europeană".

Mare rămîne întrebarea dacă Londra vrea să fie ajutată în acest sens, acum după ce s-a grăbit să opteze pentru contrasens.