Ziua Mondială a Refugiaţilor: trist bilanţ

2015-06-15t102623z_1785936854_lr1eb6f0szomh_rtrmadp_3_europe-migrants_0.jpg

1 300 000 de persoane refuagiate sau imigrate în Europa în 2015
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Luni 20 iunie, cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiaţilor, ONU a difuzat noi cifre privind numărul de persoane “dezrădăcinate” în lume: peste 65 300 000 pe anul 2015. Un nou record la acest capitol, după ce între 1996 şi 2011 numărul de persoane deplasate a fost stabil.

Ca să ne dăm seama mai bine de amploarea dezastrului, pe fond de războaie, persecuţii sau catastrofe, trebuie să ne imaginăm că fiecare minut înseamnă, în diverse locuri de pe planetă, 24 de refugaţi sau persoane care sunt obligate să-şi părăsească locul de baştină. Pe ansamblul populaţiei mondiale, un om din 113 este forţat la exil. Toate aceste deplasări de populaţii antrenează drame şi tensiuni, precum şi consecinţe imprevizibile. Europa nu este prima regiune a lumii în materie de primire de refugiaţi, chiar dacă a primit anul trecut pe teritoriul ei 1 300 000 de persoane.

Africa este cea care recenzează cel mai mare număr de refugiaţi, provenind din cinci ţări în derivă: Somalia, Sudan, Sudanul de Sud, Republica Democratică Congo şi Republica Centrafricană. In ierarhia ţărilor care au primit pe teritoriul lor cel mai mare număr de refugiaţi, Turcia este pe primul loc, găzduind 2 500 000 de persoane, pe locul al doilea situîndu-se Pakistanul şi pe locul al treilea Libanul.

In acest context mulţi analişti reflectează la ceea ce i se întîmplă Europei, pe care a fi destabilizată de fenomenul fluxului migrator. "Migranţii au devenit o armă", scrie în Le Figaro eseistul Nicolas Baverez. O armă în mîinile Organizaţiei statul islamic, care a masat pe coastele Libiei 800 000 de canidaţi pentru traversarea Mediteranei, o armă în mîna Turciei, care supune Uniunea Europeană unui şantaj politic şi economic, o armă în mîna lui Putin care doreşte divizarea Europei.

Va şti să depăşească Europa acest moment dificil, să se doteze cu o capacităţi militare şi securitare, să impună pacea la frontierele ei şi să frîneze imigraţia prin export de bunăstare? Vast şantier, faraonic, care nici nu a început, şi pe care o eventuală ieşire a Marii Britanii din Uniune riscă să-l fragilizeze durabil.