Turcia: terorismul şi problema kurdă

2016-06-07t064055z_845406489_lr1ec670ijwn1_rtrmadp_3_turkey-blast_0.jpg

Atentat la Istanbul împotriva unui autobuz transportînd politisti
Image source: 
credit foto: rfi.fr+

In Turcia, preşedintele Recep Tayyip Erdogan i-a desemnat pe rebelii kurzi din Partidul Muncitorilor din Kurdistan drept responsabili pentru noul atac terorist de la Istanbul soldat cu 11 morţi, printre care 7 poliţişti. Atentatul s-a produs într-un moment cînd lumea musulmană a intrat în sărbătoarea sacră a Ramadanului. Turcia a fost în ultimul timp ţinta mai multor atacuri teroriste, unele dintre ele comise de rebelii kurzi şi altele de jihadiştii Organizaţiei statul islamic, într-un context regional complicat.

Noul atentat de la Istanbul, comis împotriva unui autobuz care transporta poliţişti, este condamnat cu fermitate de comunitatea internaţională confruntată continuu cu spectrul terorismului. La Paris, unde există angoasa comiterii unor atentate în contextul Campionatului european de fotbal, preşedintele François Hollande a declarat următoarele: "Acest act de violenţă intolerabil trebuie mai mult ca niciodată să motiveze decizia noastră comună de a combate terorismul sub toate formele sale."

În Turcia, acest atac comis în plin centru istoric riscă să afecteze şi mai mult sectorul turistic, deja pus la grea încercare. De data aceasta este evident că teroriştii nu au vizat nici turişti şi nici populaţia civilă, ci forţele de ordine turce, de unde bănuiala că atacul are legătură cu insurecţia kurdă. Nu este exclus ca el să fie comis de un grup kurd radical dizident, numit Soimii Libertăţii din Kurdistan, care s-a separat de Partidul Muncitorilor din Kurdistan. Ceea ce ne reaminteşte cît de complicată este problema kurzilor în regiune şi cît de neeficientă este politica preşedintelui Recep Tayyip Erdogan care preferă înfruntarea directă unui dialog cu minoritatea kurdă.

Reamintesc faptul că în sud-estul Turciei kurzii sunt majoritari iar Partidul Muncitorilor din Kurdistan, organizat în cel mai pur stil stalinist, luptă împotriva statului turc din 1984 încoace. Victimele acestei insurecţii sunt numeroase, cel puţin 40 000 de morţi pînă acum, iar violenţele succesive generează noi violenţe. Obiectivul general al kurzilor din regiune, care sunt răspîndiţi în mai multe state (în Turcia, dar şi în Irak, Siria sau Iran) este acela de a crea un stat independent. Kurzii consideră că au fost marii nedreptăţiţi după primul război mondial, cînd s-a prăbuşit Imperiul Otoman, şi că occidentalii şi-au încălcat promisiunea de a le permite să se regăsească într-un singur stat. In contextul războiului din Siria şi al fragmentării statului irakian, kurzii au convingerea că istoria le oferă o nouă şansă. Nu întîmplător, de exemplu, kurzii din Irak s-au lansat cu toată forţa în lupta împotriva Organizaţiei statul islamic, cu sprijin american de alfel, în speranţa că în ziua victoriei un Kurdistan independent va fi recunoscut de comunitatea internaţională.

De partea sa, însă, Turcia continuă să vadă în orice formaţiune kurdă înarmată, fie că se luptă împotriva jihadiştilor fie că se luptă împotriva regimului de la Damasc, o ameninţare a propriei sale integrităţi statale. Motiv pentru care Turcia a practicat de altfel un dublu joc în regiune. Citez dintr-un articol publicat de editorialistul Renaud Girard în Le Figaro: "Ankara a ajutat în mod clandestin Organizaţia statul islamic pentru că avea împreună cu jihadiştii doi inamici: regimul Partidului Baas socialist de la Damasc precum şi pe kurzii laici din nordul Siriei".

De fapt, kurzii sunt divizaţi nu doar geografic, ci şi ideolgic, dacă s-a putea spune aşa. Dacă prin absurd mîine toate statele din lume, inclusiv Turcia, ar accepta existenţa unui stat kurd independent, nu este total exclus spectrul izbucnirii unui conflict armat între principalele formaţiuni kurde pentru controlul puterii. Chiar şi acum, scrie un comentator avizat în Le Monde, kurzii din Irak luptă împotriva Organizaţiei statul islamic, dar nu au interesul să o facă într-un ritm foarte alert, tocmai pentru a-i ţine în şah pe occidentali cu speranţa obţinerii cît mai multor promisiuni şi ajutoare.

Orientul, spun mulţi editorialişti, nu este numai complicat ci şi crud şi sofisticat în acelaşi timp.