Franţa: executivul confruntat cu presiuni sociale pe fond de sărbătoare fotbalistică

2016-03-09t132909z_211776150_d1aesrnhrxaa_rtrmadp_3_france-protests.jpg

Manifestatie împotriva noului cod al muncii
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa executivul este confruntat în continuare cu spectrul unor mişcări sociale de natură să perturbe transporturile precum şi alte sectoare de activitate. Toate aceste contestaţii riscă să perturbe însă şi marea sărbătoare fotbalistică atît de aşteptată de francezi şi de europeni, care începe vineri. Săptămîna este în orice caz decisivă şi pentru mobilizarea sindicatelor împotriva noului cod al muncii, cît şi pentru credibilitatea exeutivului, cel puţin în ce priveşte gestiunea acestei crize.

In ultimile zile mai mulţi membri importanţi ai guvernului au lansat apeluri la calmarea ardorii contestatare într-un moment cînd ar trebui să primeze imaginea Franţei şi reuşita unei importante manifestări sportive. "Trebuie ca fiecare să-şi regăsească simţul dialogului", a spus ministrul finanţelor, Michel Sapin. "Greva salariaţilor de la căile ferate este de neînţeles în regiunile afectate de intemperii", a declarat premierul Manuel Valls. Sentimentul multor comentatori este însă acesta, şi anume că într-un context dificil pentru executiv diverse sindicate îşi accentuează presiunea pentru a obţine anumite avantaje. Cuvîntul "presiune" este, în acest context, varianta atenuată a cuvîntului "şantaj". De fapt, din două motive executivul se află oarecum "încolţit" şi ar putea da înapoi pe terenul reformelor, sau chiar împărţi "cadouri sociale" pentru a obţine "pacea socială" într-un moment strategic.

Primul motiv este imediat: atît preşedintele François Hollande cît şi guvernul socialist mizează pe buna derulare a sărbătorii fotbalistice pentru a-şi recîştiga popularitatea dar şi pentru a le ridica moralul francezilor după dificilul an 2015 şi multiple alte crize.

Al doilea motiv ţine de perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2017. Cu cît se apropie alegerile cu atît îi este mai greu executivului să fie inflexibil sau să apere reforme dureroase pentru unele categorii de salariaţi.

In prezent însă sindicatele par surde în faţa apelurilor la "solidaritate", "patriotism" sau "înţelegere". Mai multe sectoare cheie riscă să fie perturbate în viitorul imediat: transporturile feroviare şi cele urbane, transporturile aeriene, sectorul petrolier, sectorul care produce şi furnizează electricitate şi chiar serviciul de strîngere a gunoaielor şi a deşeurilor. Noua lege a muncii continuă să focalizeze pasiunile şi contestaţiile, chiar şi din partea celor care nu sunt afectaţi direct de ea. O nouă zi naţională de protest urmează să se deruleze pe data de 14 iunie. După cum arată un comentator în cotidianul le Monde, guvernul speră ca mişcarea de contestaţie să-şi piardă treptat din intensitate şi să devină chiar nepopulară.

Potrivit unui nou sondaj 54 la sută dintre persoanele intervievate nu-şi mai declară simpatia cu cei care contestă această reformă. Această schimbare a stării de spirit ţine de faptul că marea masă a populaţiei începe să se cam sature de greve şi de trenuri care nu circulă, de cozile de la benzinării precum şi de faptul că uneori prea multă luptă socială duce la erodarea unei anumite imagini a Franţei. Turismul a avut de suferit în 2015 din cauza terorismului, dar mai nou difuzarea în buclă a unor violenţe care se produc aproape sistematic în contextul manifestaţiilor are şi ea un efect negativ.

In acest context social tensionat Franţa sărbătoreşte şi trecerea a 80 de ani de la obţinerea unei enorm avantaj social: concediile plătite. In 1936 stînga, unită într-un Front Popular care cîştiga alegerile la începutul lunii mai, decreta dreptul la 15 zile de concediu plătit anual. Legea datează de pe 20 iunie 1936. La ora aceea Franţa muncitorească, Franţa celor cu venituri modeste descoperea universul miraculos al vacanţelor iar unii francezi mergeau pentru prima dată la mare sau la munte. Amintirea acelor momente este imortalizată de numeroase imagini şi mărturii, iar astăzi sindicatele se tem că istoria a luat un alt curs, regresiv, de pierdere a unor avantaje smulse treptat în decursul deceniilor, prin lupte şi mobilizări masive.

Să se fi adunat însă, între timp, prea multe avantaje sociale care destabilizează astăzi piaţa muncii şi frînează competitivitatea Franţei în context de globalizare? Este în orice caz părerea unor economişti, dar este greu de spus cine are dreptate. Un lucru este sigur, salariaţii din 1936 credeau în progres şi într-o lume mai bună, deşi după aceea au fost confruntaţi cu ocupaţia şi cu al doilea război mondial. Astăzi nu există un astfel de spectru dar salariaţii nu sunt de loc optimişti, dimpotrivă cred că progeniturile lor vor trăi mai prost decît ei şi vor avea mai puţine avantaje.