Libertatea presei, o luptă de zi cu zi

000_nic6143351_0.jpg

Mobilizare pentru libertatea presei în Tunisia
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Data de 3 mai a fost declarată din 1993 încoace Ziua mondială a libertăţii presei. O ocazie pentru a face un bilanţ în legătură cu modul în care meseria de jurnalist este exercitată pe diverse meridiane ale lumii, tabloul în această privinţă fiind destul de dramatic în anumite ţări şi regiuni ale globului. Ziua de 3 mai este şi ocazia de a reaminti rolul presei libere într-o societate care aspiră la democraţie şi libertate.

Bilanţ al organizaţiei Reporteri fără frontiere legat de libertatea presei.

Presa este o formă de contra-putere şi de privire critică, iar rolul ei nu poate fi preluat de nici o altă instituţie în societăţile umane moderne. Obligată să se adapteze din mers noilor tehnologii, supusă multor presiuni fie politice, fie financiare, presa continuă să-şi conserve un titlu de nobleţe. Sigur, există şi jurnalişti mercenari, jurnalişti de partid sau alţii care servesc nu atît adevărul şi reflecţia critică ci grupuri de interese şi puterea banului. Personal tind să cred însă că majoritatea jurnaliştilor rămîn adevăraţi profesionişti, mizînd pe obiectivitate şi pe independenţă. Jurnaliştii continuă să-i deranjeze puternic pe dictatori şi pe fanatici, iar statisticile furnizate în fiecare an pun în lumină faptul că exercitarea acestei meserii înseamnă în multe ţări asumarea unor riscuri enorme.

Potrivit bilanţului făcut de organizaţia Reporteri fără frontiere, Europa rămîne zona cea mai liberă din lume în privinţa exercitării acestei meserii. Situaţia din 180 de ţări este scrutată în raportul pe anul acesta al organizaţiei. Finlanda, Olanda şi Norvegie sunt în capul listei în această ierarhie. Unele ameliorări sunt semnalate în Ucraina şi în Tunisia. Polonia, însă, care se afla pe locul 29 este acum plasată pe locul 47, ca urmare a ofensivei lansate împotriva mediilor de informare de coaliţia conservatoare aflată la putere la Varşovia. Franţa şi-a menţinut acelaşi loc ca şi anul trecut, este a 45-a pe listă.

Pe ultimile locuri se află un "trio infernal": Turkmenistan, Corea de Nord şi Eritreea.  

Secretarul general al organizaţiei Reporteri fără frontiere declară că jurnaliştii sunt confruntaţi în numeroase state cu autoritarismul, paranoia unor lideri sau presiunea islamului radical. In paralel mai funcţionează, ca formă de presiune, multe interese private şi politice.

Turcia şi situaţia presei

Oare trebuie să închidem ochii la situaţia în care se află presa în Turcia numai pentru că Uniunea Europeană a semnat cu Ankara un acord destinat să diminueze presiunea migratorie asupra coastelor europene? Iată o întrebare pe care şi-o pun mulţi jurnalişti europeni în contextul actual. Iar printre cei mai curajoşi sunt cei germani. Jurnalul german Die Tageszeitung a publicat, cu ocazia acestei zile mondiale a presei, o ediţie bilingvă germano-turcă în care denunţă cenzura exercitată în Turcia de regimul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan. Intreaga Europă este însă arătată cu degetul de unii jurnalişti germani pentru "tăcerea" adoptată cînd vine vorba de libertăţile din Turcia. Iar cancelara germană, doamna Angela Merkel, este criticată întrucît a autorizat în luna aprilie deschiderea unei proceduri judiciare împotriva unui umorist german, autorul unui poem pe care Recep Tayyip Erdogan l-a considerat insultant la adresa sa.

De notat că în Turcia, de la alegerea lui Erdogan în funcţia de preşedinte, în august 2014, au fost lansate în jur de 2000 de proceduri judiciare atît împotriva unor artişti şi jurnalişti cît şi împotriva unor simpli particulari, pe motivul că l-ar fi jignit sau insultat pe şeful statului. In ierarhia de 180 de ţări stabilită de Reporteri fără frontiere Turcia nu ocupă de altfel un loc glorios, ea se situează în poziţia 151.

In ce priveşte independenţa presei, aş spune însă că există presiuni neliniştitoare şi "în casele mai mari", altfel spus în ţări cu o lungă tradiţie democratică. O anumită tendinţă de hollywoodizare a informaţiei este vizibilă în multe ţări. Informaţia spectacol, tehnicile de informare destinate să producă mai degrabă adrenalină şi emoţie decît luciditate şi reflecţie, sunt realităţi ale zilei de azi. Un jurnalist care refuză "comedia mediatică" trebuie să înfrunte nu numai puterea sau diverse interese politice, ci şi tendinţa industriei de divertisment de a infantiliza într-un fel informaţia şi deci publicul. Nu este de altfel de mirare că sociteatea de hiperconsm încearcă să-i transforme pe cetăţeni în consumatori, iar din acest punct de vedere jurnalismul independent şi critic devine un adversar.  

Pentru a rezuma putem spune, de ziua mondială a libertăţii presei, că această libertate nu devine niciodată un bun cîştigat pentru eternitate, ea implică o luptă de zi cu zi pentru a deveni durabilă şi mai ales pentru a cîştiga teren în lumea complicată în care trăim.