Recucerirea oraşului Palmira, un succes militar, mediatic şi politic pentru Bashar al-Assad

palmira.jpg

Intrarea în siturile arheologice de la Palmira fotografiatà pe 27 martie 2016 dupà eliberarea orasului de jihadistii din Organizatia stat islamic
Intrarea în siturile arheologice de la Palmira fotografiatà pe 27 martie 2016 dupà eliberarea orasului de jihadistii din Organizatia stat islamic
Image source: 
STRINGER / AFP

La nici un an după ce au pierdut controlul oraşului antic Palmira, trupele siriene, ajutate de experţi şi avioane ruseşti, au recucerit « Perla deşertului » cum este poreclită cetatea de două ori milenară. O victorie simbolică, militară dar şi politică pentru regimul de la Damasc.

In mai anul trecut când Palmira era cucerită- şi în mare parte distrusă – de combatanţii organizaţiei stat islamic, Occidentul a rămas înmărmurit. Tetanizat de distrugerile comise de jihadişti pe siturile arheologice dar şi convins că deruta armatei siriene în acest oraş prezicea căderea rapidă a regimului de la Damasc.

Victoria de acum a trupelor lui Bashar al-Assad – cert ajutate activ de forţe speciale şi avioane ruseşti ca şi de combatanţii Hezbolahului libanez pro-iranian – îi oferă liderului sirian o expunere pe cât de mediatică pe atât de politică. Cum notează şi analiştii de la Le Monde, « într-o Europă încă marcată de şocul atentatelor de la Bruxelles, fără îndoială că evenimentele de la Palmira vor relansa dezbaterea privind oportunitatea de a reînoda dialogul cu Damascul ». Este dealtfel ceeace au şi făcut 5 deputaţi conservatori francezi care şi-au petrecut week-endul pascal în capitala siriană în semn de solidaritate cu creştinii din Orient. Ocazie cu care s-au şi întâlnit cu preşedintele Siriei. « Victoria de la Palmira este o performanţă ce demonstrează eficacitatea strategiei armatei siriene şi a aliaţilor ei în lupta contra terorismului spre deosebire de lipsa de seriozitate a coaliţiei condusă de SUA » s-a grăbit să declare Bashar al-Assad.

Trebuie spus că până acum militarii forţelor guvernamentale siriene nu prea se evidenţiaseră în lupta contra jihadiştilor din Daech. Mai degrabă kurzii sunt cei care i-au gonit anul trecut de la Kobané – cu ajutor american – iar de la Alep, combatanţii anti-Assad i-au pus pe fugă pe jihadişti. In rest, de trei ani de zile, Organizaţia stat islamic a tot progresat controlând un teritoriu enorm, călare pe Siria şi Irak. Intre timp, atât jihadiştii cât şi soldaţii guvernamentali îşi concentrau atacurile contra rebelilor anti-Assad. « Nici măcar cele mai sordide masacre comise de jihadişti contra militarilor nu au transformat gruparea teroristă în inamicul numărul unu al statului » constată Le Monde. Aşa se explică deci şi pierderea în mai anul trecut – după doar trei zile de lupte - a oraşului antic Palmira.

Recucerirea oraşului Palmira, o importantă victorie pentru coaliţia siriano-ruso-iraniană

Palmira are o poziţie strategică foarte importantă. Odată ce vor fi deci golit complet oraşul de fanaticii organizaţiei stat islamic, militarii loaiali regimului îşi vor continua probabil drumul spre est, spre Deir ez-Zor, un oraş de pe râul Eufrat unde trupele guvernamentale sunt asediate de jihadişti. Apoi, dacă acordul de încetare a focului cu rebelii e respectat, loaialiştii ar putea mărşălui spre Raqqa, autoproclamata capitală a califatului instaurat de Abu Bakr-Baghdadi spre care converg de câteva săptămâni şi alte trupe, în particular arabo-kurde. După căderea Palmirei, fapt ce pătează imaginea, reputaţia de invincibilitate a grupării teroriste, alte victorii ar putea urma foarte repede, prezic unii analişti.

Intr-un comentariu consacrat acestui subiect, ziarul conservator francez Le Figaro notează : « Recucerirea oraşului Palmira este o importantă victorie pentru coaliţia siriano-ruso-iraniană. Bashar al-Assad şi Vladimir Putin îşi consolidează astfel poziţia de principali adversari ai organizaţiai stat islamic şi devin mai mult ca niciodată interlocutori inconturnabili pentru orice soluţie negociată ce-ar pune capăt războiului sirian ».

Recucerirea oraşului Palmira, un succes militar, mediatic şi politic pentru Bachar al-Assad