Protestele unei generaţii care se consideră "sacrificată" în Franţa

7782282506_les-etudiants-ont-manifeste-contre-la-loi-travail-mercredi-9-mars-2016.jpg

Studenti manifestînd pe 9 martie împotriva noului Cod al Muncii
Image source: 
credit foto: france 24

In întreaga Franţă au avut loc marţi 9 martie greve şi manifestaţii în semn de protest faţă de un proiect de reformă a Codului muncii. Numeroşi studenţi, elevi de liceu şi tineri salariaţi s-au mobilizat întrucît, în virtutea acestei reforme, ei se consideră o "generaţie sacrificată". De notat că mobilizarea tinerilor s-a făcut în mare măsură datorită reţelelor de socializare, iar o petiţie lansată împotriva acestei reforme pe Internet a beneficiat de peste un million două sute de mii de semnături. Pe Youtube, un clip destinat şi el să denunţe reforma a fost văzut de peste un million patru sute de mii de persoane. Pe ansamblul ţărilor din Europa occidentală, Franţa este în întîrziere în materie de reformă a dreptului muncii, spun mulţi comentatori avizaţi.

O reformă care nu a fost suficient explicată

Mobilizarea naţională de pe 9 martie a fost doar prima salvă a contestaţiei, afirmă majoritatea sindicatelor, care mai avertizează că nu vor ceda pînă cînd proiectul nu va fi retras definitiv. Frontul sindical francez este însă fisurat în contextul acestui protest. Sindicatele aşa-zis reformiste nu s-au asociat mobilizării şi cer nu atît retragerea textului cît modificarea sa în profunzime.

Liderul celui mai important sindicat studenţesc consideră că socialiştii aflaţi la putere în Franţa au "trădat" de fapt tineretul prin respectivul proiect de reformă, întrucît aceasta, în numele flexibilităţii de pe piaţa muncii, deschide un larg bulevard pentru precaritate, mai precis pentru locuri de muncă plătite prost şi de unde patronii îi pot da afară pe salariaţi cu mare uşurinţă.

Stînga franceză apare divizată în contextul acestei reforme, chiar mai divizată decît în privinţa precedentei polemici legată de retragerea naţionalităţii franceze pentru persoanele bănuite de terorism. Iar dacă proiectul va fi aprobat totuşi de parlament, există temeri că acest fapt va pereniza o puternică franctură în sînul stîngii.

Primul ministru Manuel Valls se declară dispus să aprofundeze dialogul în jurul acestei reforme, iar preşedintele François Hollande încearcă şi el să-i liniştească pe tineri explicînd că va lua toate deciziile posibile pentru ca aceştia să beneficieze de stabilitate la locurile de muncă.

Dincolo de aceste declaraţii se simte însă în aer, în Franţa, un fel de nemulţumire faţă de executiv care depăşeşte chestiunile legate de legislaţia muncii. Liderul centrist François Bayrou consideră că Franţa este ţara "blocajelor eterne". Citez din declaraţia sa: "Ceea ce mă frapează în cazul acestei legi este că munca de explicare nu a fost făcută. Preşedintele ar fi trebuit, în mod logic, să-şi asume misiunea în prima linie, dar el a lăsat-o pe seama primului ministru. Avem impresia că există în sînul executivului o înfruntare subterană, ceea ce este teribil de neliniştitor."

Reformele legate de piaţa munii în restul Europei

In acest context Comisia Europeană critică Franţa pentru "dezechilibrele economice excesive". Franţa se află de fapt, potrivit criteriilor de evaluare a Comisiei europene, în coada plutonului european la capitolul "reformelor structurale". Să aruncăm acum o privire asupra reformelor realizate în celelalte ţări europene în materie de legislaţie a muncii.

Cea mai rapidă pare să fi fost Germania care încă din 2005, la iniţiativa guvernului social-democrat condus pe atunci de Gerhard Schröder, a introdus o mare flexibilitate pe piaţa muncii. Au fost atunci regîndite din temelii ajutoarele sociale şi sistemul de pensii. Germania a creat nişte "mini-job-uri" plătite cu 400 de euro pe lună şi scutite de orice fiscalitate. De notat că o iniţiativă similară în Franţa, în 2006, a provocat o contestaţie care s-a întins pe o durată de două luni şi a compromis cariera politică a premierului de atunci, Dominique de Villepin.

Ceea ce nu a reuşit Franţa în 2006 i-a reuşit însă Suediei care s-a dotat cu o lege de combatere a şomajului de lungă durată.

Danemarca a adoptat în 2010 o lege curajoasă prin care au fost reduse cu 50 la sută alocaţiile de şomaj.

Spania şi Portugalia au adoptat în 2012 importante legi legate de piaţa muncii, iar Italia a procedat la fel în 2014.

Pe fondul crizei financiare, şi Grecia s-a văzut obligată să opereze schimbări, de exemplu să reducă salariul minim de la 751 de euro la 580 de euro, iar în virtutea unui acord semnat cu zona euro anul trecut va adopta şi alte măsuri destul de dureroase pentru mulţi salariaţi.

Dintre ţările din Europa de răsărit, Ungaria este cea care a adoptat o reformă importantă în 2011, dar sunt citate de un specialist al Agenţiei France Presse şi România, Slovenia, Serbia, Bosnia şi Croaţia.

Pentru a rezuma, putem spune că în lumea care se mondializează locurile de muncă garantate pe viaţă devin un fel de relicve de muzeu. Accentul este pus pe mobilitate, iniţiativă, flexibilitate, inventivitate, rapiditate, bună orientare, reciclare profesională continuă. Toate vechile "achiziţii sociale" rezultînd din lungi mobilizări sindicale sunt contestate, au devenit frîne în faţa unui nou mod de a munci şi de a concepe munca. Aşa cum se întîmplă însă în toate contextele revoluţionare de acest gen, unii nu sunt pregătiţi să "prindă trenul modernizării" şi riscă marginalizarea.