"Brexit or not Brexit", sau dilemele unui referendum

merkel-hollande-cameron-m.jpg

"Brexit or not Brexit", Angela Merkel, David Cameron, François Hollande la masa negocierilor
Image source: 
credit foto: france24

Premierul britanic David Cameron s-a lansat într-o cursă contra-cronometru pentru a-şi convinge compatrioţii că Europa a făcut toate concesiile posibile faţă de Londra şi că în noile condiţii Marea Britanie are mult mai mult de cîştigat dacă rămîne în clubul european decît dacă iese din el. Misiunea sa nu este însă uşoară, iar faptul că primarul Londrei Boris Johnson a preluat stindardul euroscepticilor (şi chiar pe cel al eurofobilor) îl fragilizează politic pe David Cameron.

Comentatorii divizaţi în Franţa la capitolul Brexit

"Brexit or not Brexit", iată întrebarea hamletiană pe care şi-o pun acum europenii, dar nu chiar toţi, pentru că Europa mai este confruntată şi cu alte griji, începînd cu criza economică, continuînd cu valul de imigranţi fără precedent şi terminînd cu războaiele care au devenit extrem de periculoase la graniţele ei sudice şi estice. Presa franceză recurge la o întreagă serie de termeni englezeşti pentru a analiza situaţia inconfortabilă în care s-a plasat de fapt singur David Cameron, care s-a jucat oarecum cu focul. Nu este "fair-play" să ieşi dintr-un "club" în care ai profitat multă vreme de unele avantaje, dar căruia, brusc, nu mai vrei să-i respecţi regulile jocului, scrie Le Monde. Cu precizarea că termenul "club", împrumutat de multe limbi europene, este unul englezesc, ca şi "fair-play".

In Franţa de mai multă vreme părerile sunt divizate. Unii spun: Marea Britanie nu a fost niciodată un partener în care să ai sută la sută încredere, tot timpul a privit mai degrabă spre Statele Unite sau spre Asia decît spre vechiul continent, iar aroganţa englezilor este pînă la urmă insuportabilă. Alte voci amintesc faptul că Marea Britanie este a doua economie a Europei, că ieşirea Marii Britaniie din Uniunea Europeană ar priva aceasta din urmă de puterea militară şi diplomatică a Londrei, ca să nu mai vorbim că exemplul dat ar putea fi toxic pentru construcţia europeană.

In prezent însă nu mai este nimic de făcut, democraţia britanică va avea ultimul cuvînt. Comisia Europeană a declarat că nu va face campanie şi că nu va interveni în actuala dezbatere legată de menţinerea sau ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Pînă pe 23 iunie, ziua cînd britanicii se vor exprima prin referendum în această privinţă, toată lumea va asista probabil la o perioadă de confuzie şi de incertitudine.

Sondaj favorabil pro-europenilor britanici

Potrivit unui prim sondaj realizat după compromisul semnat de David Cameron cu europenii, 48 la sută dintre britanici afirmă că vor să rămînă în Uniunea Europeană, 33 la sută afirmă că vor ieşirea din Europa, iar 19 la sută sunt indecişi. Un rezultat mai bun decît la precedendetele sondaje de acest tip.

Efectiv, s-ar părea, mulţi britanici încep să creadă că riscurile sunt mai mari decît avantajele în perspectiva unui "Brexit". Opinia publică însă se va afla sub presiunea unui puternic curent politic eurosceptic şi mai ales a unei prese care este aproape integral eurofobă. Alex Taylor, specialist în problemele europene care pe vremuri a lucrat şi la RFI, declara recent pe un platou de televiziune francez că presa britanică este integral în mîna unor magnaţi autralieni. Iar aceştia au tot interesul de a rupe Marea Britanie de Uniunea Europeană. In acelaşi timp, însă, pro-europenii au un aliat importat, mai spunea Alex Taylor, şi anume toată materia cenuşie care lucrează în "The City", adică în cartierul de afaceri al Londrei, şi care consideră că au mai mult de cîştigat rămînînd în interiorul Uniunii decît separîndu-se de ea. De altfel un semnal interesant a venit deja dinspre "City-ul" londonez, mai precis lira sterlină a a scăzut puţin faţă de moneda unică europeană şi faţă de dolar. Aceste fluctuaţii în zona financiară nu sunt însă niciodată nişte semne clare, şi pot fi interpretate într-un sens sau în altul.

Adevăratul seism la Londra este cel provocat de "Boris" (cum i se spune primarului londonez) care va deveni purtătorul de cuvînt al euroscepticilor şi care este un om politic de mare talent şi cu un imens magnetism social şi mediatic. Nu este pentru prima dată că astfel de oameni, respectaţi de altfel, îmbrăţişează cauze discutabile sau chiar detestabile. Lumea anglo-saxonă are o lungă tradiţie democratică cu o dimensiune hollywoodiană mai pronunţată decît în alte ţări.

Pentru Europa, perioada de pînă pe data de 23 iunie va fi şi una de introspecţie serioasă. De exemplu, Uniunea Europeană va trebui să-şi răspundă la întrebarea dacă nu cumva acum este momentul să se mobilizeze şi mai mult pentru a devenit acel model de forţă, democraţie şi prosperitate care se anunţa la orizont în urmă cu 20 de ani.