Planuri de acţiune împotriva finanţării terorismului şi împotriva implantării jihadiştilor în Libia

000_par774708_0.jpg

Jihadist în statul Mali
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Comisia Europeană anunţă un plan de acţiune împotriva surselor financiare ale terorismului. Un plan pe care Franţa l-a cerut insistent încă de la începutul anului trecut cînd au avut loc atentatele teroriste comise împotriva redacţiei Charlie Hebdo. In paralel, la Roma, europenii şi aliaţii lor în lupta împotriva terorismului analizează un alt plan, militar de data aceasta, şi care s-ar putea concretiza printr-o intervenţie în Libia unde jihadiştii cîştigă teren.

Cardurile pre-plătite, o “armă” a jihadiştilor

In termeni strategici, de teren, orice comandat de armată ştie că pentru a înfrînge un adversar trebuie să-i anihilezi întîi liniile de aprovizionare. In cazul jihadiştilor, cum ei nu reprezintă o armată compactă şi dispun de reţele peste tot, liniile de alimentare financiară sunt cele care trebuie anihilate.

Anchetatorii au constat, de exemplu, că unii terorişti care au operat la Paris sau în alte oraşe europene au dispus de cărţi de credit sau de carduri anonime, pre-plătite, care nu sunt deci nominative. Ei au putut astfel retrage bani lichizi, închiria camere de hotel sau maşini, efectua tot felul de alte cumpărături. Astfel de carduri pre-plătite au fost utilizate în contextul pregătirii atentatelor de pe 13 noiembrie de la Paris, soldate cu 130 de morţi. Purtînd sigla Visa sau Mastercard, aceste cărţi de credit au fost iniţial create de bănci pentru a le permite părinţilor să le dea un mijloc de plată sigur dar plafonat copiilor. Iată însă că sistemul a fost deturnat de nebuloasa teroristă, de jihadiştii care, cum spuneam, nu formează o masă compactă ci o nebuloasă infiltrată în ţările occidentale şi poate peste tot în lume.

Comisia europeană le propune deci băncilor să-şi regîndească sistemul astfel încît anonimatul să nu mai fie un atuu pentru jihadişti. Acesta este însă doar unul din elementele tehnice care figurează în planul anunţat de Bruxelles. El este mult mai vast, urmărind şi impunerea unui control mai strict la capitolul tranzacţiilor financiare internaţionale, precum şi o mai bună cooperare între diferitele servicii care combat reciclarea banilor necinstiţi. Nu a fost chiar simplă elaborarea acestui plan pentru că el trebuie să impună noi cadre juridice fără să afecteze anumite drepturi fundamentale în cadrul Uniunii Europene. Partea cea mai dificilă vine însă atunci cînd se pune problema de a acţiona înafara Uniunii Europene, pentru că printre sursele de finanţare a Organizaţiei statul islamic se numără şi comerţul ilicit cu petrol, traficul de opere de artă, răpirile de persoane şi devalizarea băncilor.

Un alt subiect la ordinea zilei este Libia, ţară în care se instaurează treptat haosul, divizată, cu două guverne şi cu două parlamente, şi unde jihadiştii îşi extind aria de control. De unde urgenţa unei intervenţii internaţionale, înainte ca Organizaţia statul islamic să-şi extindă ea controlul.

Libia devine treptat o bază a jihadismului

Comunitatea internaţională constată eşecul politic al Libiei, altfel spus faptul că nu se profilează la orizont nici un fel de reconciliere naţională şi de cooperare între cele două facţiuni. Intre timp Organizaţia statul islamic s-a instalat, mai precis de anul trecut, în regiunea Syrte, la numai 450 de kilometri est de Tripoli. Intre 3000 şi 5000 de combatanţi se află deci în această regiune, pe malul Mediteranei, de unde se poate ajunge uşor în Italia, mai precis pe insula Lampedusa aflată la numai 300 de kilometri distanţă cu vasul. Jihadiştii dispun deci de o bază importantă în Libia de unde speră să recruteze noi combatanţi în zona Sahelului.

Franţa şi Italia sunt ţările care îşi exprimă de multă vreme neliniştea în legătură cu această situaţie. Probabil că autorităţile militare au conceput diverse scenarii de intervenţie, mai rămîne însă ca ele să fie efectuate cu aprobarea comunităţii internaţionale, a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi sprijinite de autorităţile libiene, aşa divizate cum sunt ele.

In privinţa unor intervenţii occidentale la sol există însă mari reticienţe, cel puţin din partea americanilor care nu vor să repete anumite greşeli făcute în Irak şi Afganistan. Strategia Franţei, în acest context, arată cotidianul Le Figaro, este aceea de a consolida linii de apărare regionale pentru oprirea ofensivei jihadiste. In această logică sunt sprijinite ţări precum Tunisia, Egipt, Niger, Ciad, Mali. In prezent se discută despre o eventuală implicare a Alianţei Atlantice în acest proces, despre un atac-surpriză în Libia împotriva jihadiştilor, despre declanşarea unor atacuri aeriene ghidate de forţe libiene aflate la sol… Principala temere a occidentalilor ţine de sindromul afgan unde talibanii s-au arătat întotdeauna încîntaţi cînd americanii au trimis trupe proaspete. "Cu cît vor fi mai mulţi soldaţi occidentali pe teritoriul afgan, cu atît vom avea mai multe ţinte de doborît", spuneau talibanii.  Occidentalii nu vor deci să se expună frontal în Libia tocmai pentru a nu face jocul jihadiştilor, dar nici abandonarea Libiei în mîinile lor nu este o soluţie, ci mai degrabă ar fi capitulare în faţa terorismului.