Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (69)

RFI une frontière permeabilă. Postul nostru de radio RFI Roumanie a fost de la bun început pus sub semnul informǎrii obiective, într-un spirit de independenţǎ, el fiind în acelaşi timp şi un forum de dezbatere. Intr-o lume complexǎ, într-un spaţiu în care democraţia se reinventeazǎ continuu, pǎrerile pro şi contra nu fac decît sǎ îmbogǎţeascǎ reflecţia şi înţelegerea actualitǎţii. Scriitorul Virgil Tǎnase, care semneazǎ cronica bilingvǎ, şi-a fǎcut chiar o profesiune de credinţǎ din semnalarea unor puncte de vedere insolite, extrem de interesante, uneori în contrast cu pǎrerile "majoritare". Intr-un moment cînd în Europa se reintroduc controalele la frontiere şi spaţiul Schengen este fragilizat, sǎ-l ascultǎm pe Virgil Tǎnase vorbind despre cartea unui filozof care vede frontierele "altfel".

 

Radio France Internationale fête ses 25 ans d’existence în momentul în care la Paris se discută mult – mais du bout des lèvres et surtout dans les milieux des intellectuels désabusés qui n’ont plus rien à craindre d’un pouvoir politique qui, lui, n’en souffle pas mot, tant les idées de cet essai iconoclaste contredisent ses options...! Se discută mult, ziceam, de-o carte care, în felul ei, dă dreptate celor care acum 25 de ani au dat postului de radio de la microfonul căruia vă vorbesc o menire care se vădeşte întemeiată.

Le livre dont je vous parle est intitulé « Eloge des frontières » iar autorul este una dintre puţinele personalităţi ale vieţii intelectuale franceze de azi dont le prestige est tel qu’il serait difficile de l’ignorer. După ce-a obţinut agregaţia de filozofie, Regis Debray nu şi-a trăit convingerile la cafenelele de pe bulevardul Saint-Germain, mais est allé les défendre, les armes à la main, à côté de Che Guevara.  Regis Debray capturé, condamné, ayant fait de la prison en Bolivie…, Regis Debray, revenit în Franţa unde a publicat numeroase cărţi, a devenit unul din cei mai prestigioşi analişti ai fenomenului comunicării, privit din perspectivă filozofică.

Ce qui fait de lui un des plus avertis commentateurs de la société contemporaine où la communication, infinie et immédiate, semble constitutive de cette fameuse globalisation, de care atâta se vorbeşte că ne ţiuie urechile. Globalizare-n lung şi-n lat, drepturi universale, satul mondial, o lume fără frontiere, o Europă fără câini, o democraţie planetară, en un mot tout ce que nos politiques, nos intellectuels suivistes et les médias subventionnés vous débitent du matin au soir pour vous persuader que votre Mioriţa et votre Manole vous empêchent d’être à la pointe du progrès mondial şi c-a vorbi româneşte e semnul unei concepţii retrograde, dovada unei înapoieri mentale care face nişte duşmani ai bunăstării universale din dumneavoastră, care, atunci când în iatac, gustând şerbet şi uitându-vă la zorele, vă gândiţi la ce e lumea, socotiţi că nu vă sunt îndestule suta de cuvinte anglointernaţionale ale interetului.

Vous vous rendez sans doute déjà compte que ce n’est pas o întâmplare dacă această cronică, pornită de la microfonul francez al postului Radio France Internationale se desfăşoară şi-n română, une langue que la logique de l’efficacité économique condamne à disparaître.

Opusculul lui Regis Debray « Elogiul fontierelor » e revoluţionar nu pentru că ar spune cine ştie ce minuni ci pentru că, din contră, aminteşte câteva evidenţe pe care delirul ideologic de la société du progrès semble avoir occultées. Frontiera este membrana care defineşte un organism. Ea prinde într-un tot diferitele părţi, diferitele organe dacă preferaţi, care, deosebite, contribuie laolaltă la menţinerea în viaţă a fiinţei care trăieşte prin ele şi prin care fiecare din ele trăieşte. La dissipation de ces parties constitutives est le commencement de la mort. Si, au mépris des frontières, les parties commencent à se détacher, si elles contractent des liens ailleurs, l’organisme enveloppé dans sa membrane, dans sa peau, meurt. Aşa cum moare şi dacă membrana, frontiera, îl închide definitiv în sine, dacă, după cum spune Regis Debray, frontiera se transformă în zid.

Or quel meilleur exemple de cette frontière, de cette frontière qui est une délimitation ouverte, de cette frontière qui affirme une identité pour des échanges avec les autres, pe care le recunoaşte ca identităţi şi cu care comunică dându-le din propria substanţă şi primind din a lor pentru a se hrăni pe sine… ! ce exemplu mai grăitor, spuneam, de frontieră decât aceste cronici bilingve pe care Radio France Internationale le-a imaginat afirmând identitatea unei culturi în respectul tuturor celorlalte.

Les 25 ans de Radio France internationale sont 25 ans de victoires contre le mondialisme d’une mort annoncée, 25 de ani de victorii contra unei societăţi mondialiste a neidentităţilor, a unei lumi în care banul, care n-are miros, nu-i aşa ? deci care n-are identitate ar vrea să transforme oamenii în figuri ale unui joc de pe calculator.

De-aceea zic que ces chroniques bilingues ne sont pas, vă veţi fi dat seama, de la communication ci pur şi simplu un stindard.

 

 
Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (69)