Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (68)

58928.jpg

Piata la Paris
Image source: 
credit foto: Les marchés au jour le jour paris.fr

Vine piaţa, pleacă piaţa. Parizienilor le place sǎ meargǎ, sîmbǎta şi duminica (iar atunci cînd pot şi în timpul sǎptǎmînii) la piaţǎ, sǎ-şi cumpere fructe, legume, carne şi alte produse culinare de o mare diversitate. Aceste pieţe sunt o veritabilǎ instituţie, o tradiţie, o expresie a legǎturii cu natura şi cu pǎmîntul dar şi cu trecutul. Modernitarea şi industria alimentarǎ nu le-au gonit din Paris, iar scriitorul Virgil Tǎnase ne vorbeşte despre pieţe nu doar din punct de vedere strict gastronomic ci şi… spiritual.

Dintotdeauna mi-au plăcut pieţele, acele locuri stabilite, mai mici, mai mari, mai acoperite sau mai sub cerul liber où les maraîchers surtout et quelques paysans, plus récemment quelques petits détaillants viennent proposer les produits de leur jardin, de leur lopin de terre, les oeufs de leurs poules ou le fromage maison de quelqu’un qui le lui apporte toutes les semaines d’une petite ferme.

Îmi plac pieţele nu numai pentru farmecul estetic al dezordinii lor care, tocmai, vine din neorânduială, o vălmăşeală în ultimă instanţă splendidă, o îmbinare naturală alcătuind un mozaic viu – quelle faute de goût de vouloir discipliner cette exubérance, et je me souviens de l’embarras d’un metteur en scène qui, du temps de la Roumanie totalitaire, avait été appelé pour bien arranger les fruits et les légumes, les fromages et les viandes apportés pour la circonstance şi care trebuiau să placă ochiului strâmt şi pătrat al fostului glorios conducător.

Pieţele îmi plac şi pentru că dau o imagine elocventă a unei colectivităţi, a unei regiuni sau chiar a unui popor care se exprimă aici non seulement par les produits, surprenants pour le visiteur étranger, qui déteignent sur la vie de ceux qui les cultivent,  mais aussi parce qu’ici les mœurs sont franches, lumea de de-o parte şi de alta a tejghelii, bună, rea, e aşa cum e ea de felul ei, şi am senzaţia că înţeleg mai bine locul şi oamenii locului când mă amestec printre cei veniţi să cumpere ceapă, telemea, ridichi sau obleţi pe care să-i frigi, daţi prin mălai, în ulei cu puţin mujdei.

Piaţa de când eram prunc, de la Galaţi, în capul lui Hagi Stoian, cum treceai linia tramvaiului de pe Trăian, trebuie să fi fost sărăcăcioasă, în acei ani de după război, dar mă uimeau vara munţii de harbuji, toamna stivele de lădiţe cu struguri tămâioşi, movilele de cartofi, străchinile c-un iaurt de casă în care lingura intra ca-n unt. Am stat îndelung uimit devant les étalages des poissonniers de Santiago de Chili qui me donnaient mieux la sensation du déchirement des gens que je rencontrais dans les soirées littéraires, européens dans l’âme mais relégués à un autre bout du monde, dont la pêche du jour confirmait l’éloignement du monde dont ils rêvaient. Rien ne m’a donné une sensation plus exacte du désastre des pays africains decât piaţa altminteri îndestulată de la Dakar, îmbulzeala din aleile strâmte în întunericul de sub coviltirele care ne apărau de-un soare insuportabil, a cărui dogoare făcea să ţâşnească din oameni şi alimente un fel de duh blestemat.

Mais le marché de Samara, l’hiver, avec, derrière les produits à vendre, des bonnes femmes qui avaient mis leurs blouses blanches sur plusieurs strates de vêtements chauds qui les rendaient rondes au point de croire că-n piaţa aceea negustoresele erau oameni de zăpadă ? În piaţa de peşte de la Santiago am mâncat lacom fructe de mare necunoscute, în cea de la Galaţi beau bragă, în piaţa de la Făgăraş erau nişte mici serviţi pe-un carton de mi-i mai amintesc şi-acum, la Moscova gustam icre negre din nişte oale cât roata carului ascunse sub poalele tejghelei acoperită cu muşama, şi ce cărnuri ademenitoare se frig seara în piaţa mare de la Marakkech !

A Paris les marchés sont installés en pleine rue par les soins de la mairie. Trois fois par semaine, dans mon quartier, le matin de bonne heure des employés municipaux ridică pe stâlpi de ţeavă nişte coviltire sub care deîndată precupeţii aşează scânduri sur les trétaux, on branche l’électricité pour les vitrines réfrigérées, les poissonniers umplu tejgheaua cu gheaţă sfărmată peste care aşează ca-ntr-o pictură peştii, din dubiţele parcate cu spatele în locul anume lăsat pentru ca să poată staţiona fără a împiedica circulaţia, apar maldăre de legume : verze, şapte soiuri de mere, banane mici şi mari, vinete dolofane şi altele subţiri ca rădăcina de pătrunjel.

Entre le marchand de quatre saison qui me connaît et me fait goûter tantôt ses raisins, tantôt ses fraises ou ses clémentines et même, plus rarement, des mangues, et le fromager qui tient cinq mètres du troitoir, voisin avec le producteur breton qui propose des huîtres, s-a aşezat floristul, cu ghivece mai la vale şi, mai sus, căldări mari pline acum cu tufănele, cu crizanteme de-ale noastre şi japoneze, cu dalii, zeci de feluri de flori. Lumea-ţi stă-n drum şi discută. Se-ntâlnesc aici, sâmbăta, toţi cei care în timpul săptămânii n-au timp nici să-şi telefoneze. Până pe la unu le marché offre un spectacle de quartier d’une grande diversité, jovial à l’image d’un Paris d’avant les supermarchés. Cam pe la unu jumătate, cât ai clipi, în hăuliturile pieţarilor care se strigă între ei, tot ce-a rămas se-ncarcă în lădiţe şi lădiţele-n dubiţe şi dubiţele pleacă lăsând locul maşinilor de gunoieri care la două au terminat, spălat, curăţat strada lăsând în sarcina angajaţilor municipali să-ncarce mintenaş în camionul primăriei coviltirele şi stâlpii de ţeavă pentru piaţa de-a doua zi, în alt loc.

Oui, si j’aime tant faire le marché dans mon quartier c’est parce que j’ai la sensation de retrouver un peu de cette vie des hommes d’avant qu’ils ne deviennent des automates care se hrănesc cu conservele sau cu preambalatele de la supermarket unde te duci, ca la pompa de benzină.

 

 

 

 
Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (68)