Turcia: algeri legislative într-un context tensionat

051015-erdogan-strasbourg_.jpg

Miting electoral la Strasburg cu ocazia unei vizite a presedintelui Erdogan pe 4 octombrie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Turcia se pregǎteşte de alegeri legislative anticipate, care vor ave aloc pe întîi noiembrie, într-un context tensionat atît pe plan intern cît şi regional. Ambiţia preşedintelui Recep Tayyip Erdogan este de a obţine majoritatea absolutǎ în Parlament şi de a se putea deci lansa într-o politicǎ de remodelare a Turciei într-un spirit amintind de perioada otomanǎ.

Partidul justiţiei şi al dezvoltǎrii, formaţiunea islamistǎ moderatǎ dirijatǎ de Recep Tayyip Erdogan, se aflǎ de 13 ani la conducerea Turciei dar în iunie anul acesta şi-a pierdut majoritatea în Parlament. Ultimile sondaje pun însǎ în luminǎ faptul cǎ scenariul s-ar putea repeta şi la scrutinul de duminicǎ. In cazul în care ar trebui totuşi sǎ accepte o coaliţie, aliatul cel mai plauzibil ar fi Partidul republican al poporului, expresie a stîngii laice, formaţiune de inspiraţie kemalistǎ şi principala forţǎ de opoziţie.

Acest scenariu este şi cel pe care l-ar dori partenerii occidentali ai Turciei, investitorii strǎini şi chiar o parte a electoratului turc. Ar fi şi scenariul de naturǎ sǎ atenueze tendinţele autoritariste ale lui Recep Tayyip Erdogan. Tendinţe încǎ o datǎ puse în luminǎ de o recentǎ intervenţie a poliţiei în localurile unor medii de informare aparţinînd opoziţiei, legate de fapt de predicatorul Fethullah Gülen, exilat în Statele Unite. Preşedintele turc îi reproşeazǎ acestui predicator influent cǎ a infiltrat sfera puterii în Turcia pentru a pregǎti o loviturǎ de stat.

In ultima perioadǎ Recep Tayyip Erdogan a fost extrem de prezent pe platourile de televiziune pentru a pleda în favoarea unei reforme a statului care de fapt îi acordǎ puteri excesive preşedintelui. Viziunea sa este de fapt inspiratǎ de nostalgia dupǎ Imperiul otoman, tot, aşa cum preşedintele rus Vladimir Putin este impregnat de nostalgia dupǎ Imperiul ţarist şi dupǎ Uniunea Sovieticǎ.

Deşi Recep Tayyip Erdogan pretinde cǎ presa din ţara sa "este cea mai liberǎ din lume", el a impus un control asupra mediilor de informare care îi îngrijoreazǎ pe occidentali. In clasamentul mondial al libertǎţii presei Turcia ocupǎ poziţia 149 într-un ansamblu de 180 de ţǎri, nu departe de Rusia de fapt care ocupǎ poziţia 152. Tensiunile dintre mediile de informare şi autoritǎţi au numeroase surse. Mai nou ele sunt alimentate de reluarea conflictului cu kurzii, dar şi din cauza atitudinii pline de ambiguitate pe care preşedintele turc a avut-o într-o primǎ fazǎ faţǎ de jihadiştii din Siria şi din Irak.

In contextul acestor apropiate alegeri Recep Tayyip Erdogan a jucat şi pe cartea imigraţiei pentru a obţine de la Uniunea Europeanǎ atît ajutoare financiare cît şi un fel de brevet de democraţie, mai precis reluarea negocierilor în vederea integrǎrii europene. Cu excepţia cancelarei germane, doamna Angela Merkel, care a efectuat nu de mult o vizitǎ la Ankara, liderii europeni au evitat însǎ s-o ofere cecuri morale în alb lui Erdogan. Turcia este încǎ departe de normele democraţiei europene, iar preşedintele turc nu apare ca fiind omul providenţial pentru a accelera adoptarea modelului democratic occidental.