Criza imigraţiei: un iceberg din care se vede doar vîrful

credit_femen_france_via_facebook.jpg

militanta Femen la Salonul femeii musulmane
Image source: 
credit foto: femen france via facebook.jpg

Odatǎ cu criza imigraţiei care a devenit principalul subiect mediatic de la începutul acestei luni, Uniunea Europeanǎ se vede pusǎ în faţa unei situaţii paradoxale. Ea descoperǎ de fapt cǎ nu are mijloacele materiale, militare şi diplomatice pentru a-şi apǎra idealurile umaniste, democratice şi egalitare.

Sîmbǎtǎ 12 septembrie s-a produs în apropiere de Paris, la Pontoise, un incident care ar putea fi calificat la prima vedere drept un "fapt divers". Douǎ militante ale mişcǎrii feministe Femen au întrerupt intempestiv o dezbatere care avea loc în contextul unui "Salon al femeii musulmane" organizat în respectiva localitate. Cele douǎ militante, una de 23 de ani, de origine algerianǎ, şi alte de 31 de ani, de origine tunisianǎ, şi-au justificat gestul întrucît la respectiva "dezbatere" (şi de data aceasta pun cuvîntul între ghilimele) participau doi imami iar discuţia era legatǎ de tema… dacǎ femeia trebuie sau nu sǎ fie bǎtutǎ.

Cele douǎ militante au strigat, în arabǎ şi în francezǎ, slogane de naturǎ sǎ denunţe gîndirea arhaicǎ din sînul comunitǎţii musulmane. Ele şi-au arǎtat sînii şi spatele gol pe care scriserǎ: "nimeni nu mǎ supune, nimeni nu mǎ posedǎ, eu sunt propriul meu profet". Potrivit purtǎtoarei de cuvînt a mişcǎrii feministe Femen de la Paris, în jur de cincispreze bǎrbaţi au sǎrit sǎ le îndepǎrteze pe cele douǎ militante de pe scenǎ, proferînd injurii grave, şi numai intervenţia rapidǎ a poliţiei le-a salvat de molestare.

Cum spuneam, la prima vedere am putea califica evenimentul drept "banal", sau drept un "fapt divers". Dacǎ analizǎm însǎ cu mai multǎ atenţie contextul celor întîmplate, descoperim cǎ înaintea organizǎrii acestui Salon al femeii musulmane în jur de 6000 de persoane au denunţat într-o petiţie pe internet participarea la discuţii a mai multor predicatori fundamentalişti, printre care Nader Abou Anas, "cunoscut" întrucît în discursurile sale legitimeazǎ "violul conjugal" şi în general supunearea femeii faţǎ de bǎrbat.

Duminicǎ dupǎ-amiazǎ, cîţiva zeci de membri ai Observatorului pentru laicitate din regiunea Val d’Oise au manifestat în faţa clǎdirii unde se ţinea respectivul "Salon al femeii musulmane" încercînd de fapt sǎ semnaleze cǎ principiile laice ale Republicii franceze sunt încǎlcate.

Coincidenţa face cǎ tot sîmbǎtǎ, cînd a avut loc "incidentul" provocat de cele douǎ militante Femen, preşedintele François Hollande s-a întîlnit, nu departe de locul unde avea loc "Salonul femeii musulmane", cu refugiaţi sirieni gǎzduiţi într-un centru de primire. Evident însǎ cǎ nu existǎ nici o legǎturǎ directǎ între cele întîmplate la Pontoise şi actuala dramǎ a refugiaţilor.

Mai rǎmîne însǎ faptul cǎ Europa are toate motivele sǎ fie neliniştitǎ în faţa fluxului de refugiaţi şi sǎ se întrebe pînǎ unde îşi poate permite sǎ-şi deschidǎ porţile, precum şi dacǎ este pregǎtitǎ sǎ facǎ faţǎ acestei noi încercǎri. Pentru cǎ sutele de mii de refugiaţi sunt doar partea vizibilǎ a unui iceberg care ascunde multe alte necunoscute, precum şi o serie întreagǎ de eşecuri acumulate de europeni pînǎ acum în politica lor. Din ce în ce mai mulţi editorialişti şi lideri politici, precum Bruno Le Maire, una dintre vocile respectate ale opoziţiei, încep sǎ spunǎ în Franţa cǎ fluxul de refugiaţi va fi de fapt nesfîrşit dacǎ nu va fi lichidatǎ Organizaţia statul islamic. Citez din cele spuse de Bruno Le Maire pe postul de radio France Inter: "Cunoaşteţi ataşamentul meu faţǎ de poporul german şi faţǎ de Angela Merkel. Dar cred cǎ în chestiunea refugiaţilor, Angela Merkel a comis o dublǎ greşealǎ. Ea a fǎcut eroarea de a decide singurǎ, şi a fǎcut eroarea de a lǎsa sǎ se creadǎ cǎ Uniunea Europeanǎ i-ar putea primi pe toţi refugiaţii veniţi din Siria şi din alte pǎrţi".

Se poate spune cǎ acum, pe fondul imaginilor difuzate la televizor cu mii de refugiaţi sosind în valuri la München şi în alte oraşe germane, europenii au trecut printr-un duş rece. Ei îşi mai dau seama cǎ nu dispun de o forţǎ militarǎ suficientǎ pentru a se impune în zonele de conflict (cu excepţia Franţei care şi-a mai pǎstrat unitǎţi de intervenţie rapidǎ şi a Marii Britanii). Europenii îşi mai dau seama cǎ de ani de zile nu "cîntǎresc" mare lucru în diplomaţia Orientului Apropiat, unde americanii au jucat rolul principal. Tot aşa, Europa îşi mai dǎ seama cǎ are probleme cu integrarea populaţiilor de origine musulmanǎ deja instalate pe teritoriul ei, altfel nu s-ar duce mii de tineri (dintre care unii nǎscuţi pe teritoriul european) sǎ lupte de partea islamului radical. Tot un duş rece este şi constatarea cǎ deschiderea frontierelor a fost mai uşoarǎ decît crearea unor dispozitive eficiente de control şi securizare a lor în caz de crizǎ. Iar atitudinea ţǎrilor din rǎsǎritul Europei este şi ea un duş scoţian extrem de rece, pentru cǎ bǎtrînul continent apare divizat, deşi estul şi vestul mǎrşǎluiesc împreunǎ de multǎ vreme pe drumul economiei de piaţǎ. Aş încheia aceastǎ analizǎ cu încǎ o observaţie legatǎ tot de Europa de rǎsǎrit. In momentul în care Bush junior îşi pregǎtea intervenţia din Irak, în 2003, multe ţǎri din vestul Europei, în frunte cu Franţa,  s-au opus acestei aventuri.

Pentru a se da bine cu americanii, unele ţǎri din est s-au desolidarizat însǎ, atunci, de familia europeanǎ şi l-au susţinut pe Bush. Ei bine, valul de refugiaţi care vine acum în Europa îşi are sursa şi în eroarea comisǎ atunci de Bush junior precum şi de europenii de rǎsǎrit. Dacǎ nu din alte motive, mǎcar din acest motiv ar trebui, poate, ca ţǎrile din Est care au sprijinit atunci aventura militarǎ americanǎ sǎ primeascǎ mai mulţi refugiaţi, dacǎ nu sirieni cel puţin irakieni.