Iranul şi marile puteri: negocieri strînse la Geneva

La Geneva, unde Iranul negociazǎ cu marile puteri pe marginea programului nuclear, divergenţele persistǎ dar posibilitatea unui "acord interimar" nu este exclusǎ. In paralel, premierul israelian, Benjamin Netaniahu, aflat în vizitǎ la Moscova, promite cǎ "Iranul nu va avea arma nuclearǎ". Franţa rǎmîne în continuare pe poziţii ferme şi declarǎ cǎ nu va semna decît "un acord solid". Analizǎm în cele ce umeazǎ acest dosar şi semnificaţia numeroaselor declaraţii fǎcute odatǎ cu aceastǎ nouǎ rundǎ de negocieri.

Discuţiile cu Iranul au loc în general dupǎ un ritual imuabil: întotdeauna ele sunt prefaţate de declaraţii "ferme". A fost cazul şi acum cînd, miercuri 20 noiembrie, ghidul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, a afirmat clar şi concis cǎ ţara sa nu va renunţa la "drepturile sale nuclare". Aceastǎ reafirmare a poziţiei oficiale de la Tehern îi face pe comentatori sǎ se întrebe dacǎ noul preşedinte al Iranului, Hassan Rohani, care a încercat sǎ "destindǎ" ambiaţa, mai are efectiv vreo marjǎ de manevrǎ.

Negocierile se deruleazǎ pentru moment, ne informeazǎ agenţia France Presse, între şeful diplomaţiei iraniene, Mohammad Javad Zarif şi responsabila cu externele a Uniunii Europene, doamna Catherine Ashton, care are însǎ mandat sǎ reprezinte grupul 5 + 1, altfel spus cele cinci mari puteri membre permanente ale Consiliului de securitate ONU şi Germania.

In timp ce discuţiile se ţin cu uşile închise, în exterior declaraţiile de principiu continuǎ sǎ fie fǎcute cu o anume vehemenţǎ. Premierul israelian Benjamin Netaniahu s-a dus la Moscova pentru a-l convinge pe preşedintele Vladimir Putin sǎ nu semneze nici un acord cu Iranul. Benjamin Netaniahu a şi promis, în context, cǎ Iranul nu va avea arma nuclearǎ, ceea ce înseamnǎ, în traducere liberǎ, cǎ Israelul este dispus sǎ lanseze un atac unilateral asupra instalaţiilor nucleare iraniene pentru a le distruge. Benjamin Netaniahu mai denunţǎ o afirmaţie fǎcutǎ de ayatolahul Khamenei - "statul evreu este sortit dispariţiei" a spus acesta. De unde şi concluzia premierului israelian: "Un astfel de regim nu trebuie sǎ dispunǎ de arma nuclearǎ".

Ayatolahul Khamenei a pronunţat, într-adevǎr, cuvinte extrem de dure la adresa Israelului şi a Franţei, acuzînd Parisul cǎ face jocul statului evreu. Ceea ce l-a determinat pe preşedintele François Hollande sǎ spunǎ, citez: "în ce priveşte dosarul nuclear iranian aşteptǎm rǎspunsuri şi nu provocǎri".

Parisul rǎmîne intransigent în privinţa viitorului acord pe care îl doreşte "solid". Ministrul de externe Laurent Fabius a mai precizat cǎ un acord nu poate fi posibil decît pe bazǎ de "fermitate".

In acest sens, Franţa cere cu fermitate ca Iranul sǎ-şi închidǎ o anumitǎ uzinǎ pe care a construit-o în cel mai mare secret, cea de la Arak. In mod oficial aceastǎ centralǎ este dedicatǎ cercetǎrilor medicale, dar occidentalii cred cǎ acolo se pregǎteşte crearea unei bombe atomice pe bazǎ de plutoniu. Aceasta este deci o filierǎ alternativǎ pentru Iran, probabil cǎ ayatolahii s-au gîndit cǎ ar putea renunţa la îmbogǎţirea de uraniu continuînd sǎ mizeze însǎ pe plutoniu.  

Din tot acest balet diplomatic cu declaraţii şi contra-declaraţii se degajǎ totuşi o anumitǎ dorinţǎ a Statele Unite şi a Marii Britanii de a da o şansǎ Iranului, eventual chiar sub forma unui acord tranzitoriu imperfect. Pentru preşedintele american Barack Obama, un şec al acestei noi runde de negocieri de la Geneva n-ar face decît sǎ accelereze marşul Iranului spre bomba atomicǎ. Iar premierul britanic David Cameron a fǎcut şi el un gest cu încǎrcǎturǎ simbolicǎ: i-a telefonat marţi 19 noiembrie preşedintelui Hassan Rohani. Ori, nici un prim ministru britanic nu a mai fǎcut aşa ceva de zece ani, sǎ sune la Teheran şi sǎ-l cearǎ la telefon pe preşedintele iranian.