Este stînga francezǎ într-o fazǎ de descompunere?

melenchon2012-04-22t190328z_2097012113_pm1e84m1mgi01_rtrmadp_3_france-election_0.jpg

Jean-Luc Mélenchon sau stînga anti-sistem, credit foto: rfi.fr

Potrivit unui sondaj realizat în Franţa, stînga francezǎ este din ce în ce mai divizatǎ şi riscǎ sǎ facǎ implozie. Ceea ce ar putea sǎ o coste scump la alegerile prezidenţiale din 2017.  Iar diversele curente care formeazǎ în prezent majoritatea prezidenţialǎ de stînga se situeazǎ pe poziţii dificil de reconciliat.

"De ce stînga ar putea muri" – am citat titlul de pe prima paginǎ a cotidianului Libération cu data de 27 octombrie, titlul unui dosar dedicat diviziunilor din sînul stîngii, dar care este şi un semnal de alarmǎ. De fapt, ne explicǎ un editorialist, Franţa trǎieşte acest paradox: ea are un puternic electorat de stînga dar peisajul politic al stîngii este muribund. Socialiştii "clasici" şi social-liberalii sunt, de exemplu, într-o concurenţǎ acerbǎ. Un fost membru al guvernului, Benoît Hamon, nu ezitǎ sǎ afirme cǎ politica preşedintelui François Hollande, pusǎ în practicǎ de premierul Manuel Valls, este de naturǎ sǎ "ameninţe Republica".

Surprinzǎtor şi paradoxal mai este însǎ un fapt, şi anume cǎ stînga a intrat în crizǎ într-un moment cînd se aflǎ de fapt la putere.

Explicaţiile legate de aceastǎ crizǎ sunt mai multe. Ea ţine în primul rînd de personalitatea unor oameni politici, deci asistǎm la o înfruntare între lideri. Alte explicaţii sunt legate de momentul de crizǎ economicǎ şi de lipsa de rezultate a politicii dusǎ de socialişti. Pe de altǎ parte, însǎ, aratǎ tot Libération, de vreo 15 ani asistǎm la o inflitrare a ideilor liberale în sînul stîngii. Existǎ deci nişte mutaţii subterane în zona identitǎţii ideologice şi politice.

Sǎ conturǎm însǎ mai precis cele cîteva familii politice care se considerǎ de stînga în Franţa. Cea mai numeroasǎ familie este formatǎ din socialiştii clasici, care sunt în proporţie de 24 la sutǎ. Familia social-liberalǎ cîntǎreşte cam 14 la sutǎ pe ansmablul stîngii. Social-ecologiştii ar fi cam în proporţie de 17 la sutǎ, iar ecologiştii centrişti cam în proporţie de 14 la sutǎ. Acestora li se mai adaugǎ radicalii anti-sistem (Jean-Luc Mélenchon), precum şi alte curente…

Cotidianul Libération considerǎ însǎ cǎ nu este totul pierdut pentru stînga francezǎ şi o îndeamnǎ la înţelepciune. In loc sǎ-şi multiplice declaraţiile "rǎzboinice", liderii stîngii ar face mai bine sǎ caute puncte de convergenţǎ. "In faţa gravitǎţii crizei sociale, în loc sǎ întreţinǎ descompunerea, responsabilii politici ar trebui sǎ se angajeze în recompunerea stîngii" scrie Libération. Intrebarea care se pune acum este dacǎ personalitǎţile vizate sunt dispuse sǎ asculte acest mesaj şi sǎ-l traducǎ în gesturi concrete.