Anarhia din Libia, consecinţǎ a "naivitǎţii" occidentale

3168832-3-467a-des-miliciens-encerclaient-le-ministere-des-a0feb04c4c6f54affcdc20764edd0512.jpg

credit foto: lemonde.fr - Ministerul Justiţiei înconjurat de miliţieni

In imediata vecinǎtate a Europei se destramǎ şi se "somalizeazǎ" un stat, este vorba de Libia, cu consecinţe extrem de grave pentru tot spaţiul Mediteranei. Iatǎ concluzia multor comentatori exprimate mai ales dupǎ recentele naufragii ale unor vase pline cu imigranţi ilegali în largul coastelor italiene.

Europa începe sǎ-şi dea seama cǎ trebuie sǎ se mobilizeze în faţa dezastrului care se instaleazǎ în Libia, scrie Le Monde. Ziarul mai evocǎ şi recenta rǎpire, pentru cîteva ore, a premierului libian, de un grup înarmat. Un gest cu o simbolisticǎ negativǎ puternicǎ întrucît întreaga Libie este în prezent fragmentatǎ şi controlatǎ de 200 000 de oameni înarmaţi grupaţi în 1700 de miliţii regionale sau tribale.

Dupǎ rǎpirea sa, premierul libian a declarat cǎ grupul respectiv a încercat o loviturǎ de stat. Ceea ce este fals, mai scrie Le Monde, o loviturǎ de stat presupune înainte de toate existenţa unui stat. Ori, din pǎcate, statul libian s-a destrǎmat odatǎ cu debarcarea de la putere a lui Muammar Gaddafi. Iar în prezent miliţiile întreţin un haos total, traficul de droguri, de arme, de organe şi de fiinţe vii ia amploare, atacurile împotriva misiunilor strǎine se multiplicǎ, investitorii pǎrǎsesc Libia iar miliţiile islamiste par sǎ prolifereze în primul rînd.

Paradox total, Libia, care deţine mari rezerve de petrol, începe sǎ importe hidrocarburi.

Ce a cîştigat Occidentul prin eliminarea lui Gaddafi? se întreabǎ un alt comentator, Renaud Girard, în Le Figaro. Si tot el dǎ rǎspunsul: nimic. Intenţiile lui Nicolas Sarkozy cînd a trimis aviaţia francezǎ în Libia au fost bune, dar calculele de perspectivǎ proaste. Citez din articol: "A fost uitat un principiul politic foarte simplu, valabil pentru toate societǎţile umane: mai rea decît o dictaturǎ este anarhia, şi existǎ ceva şi mai rǎu decît anarhia - rǎzboiul civil". In acest moment, mai scrie Le Figaro, pe teritoriul Libiei, mai mare de trei ori decît Franţa, europenii nu au nici un partener credibil pentru a combate islamismul radical şi traficul de droguri, de arme şi de fiinţe umane. 

Occidentalii n-au învǎţat nimic din lecţia irakianǎ, şi au crezut cǎ dupǎ doborîrea dictatorului, printr-o simplǎ organizare de alegeri libere, se va naşte un stat de drept în Libia. Din toatǎ campania împotriva lui Gaddafi nu a rǎmas decît gustul unei excitaţii mediatice, mai spune comentatorul francez, precum şi naivitatea occidentalilor pe care aceştia o vor plǎti scump.