Germania şi noul ei rol în Europa

merkelsaucisse.jpg

credit foto: slate.fr

Legislativele la care vor vota germanii duminicǎ 22 septembrie sunt urmărite cu mare atenţie în întreaga Europă, cu un accent special în Franţa, primul partener politic al Germaniei. Unii comentatori francezi consideră că o nouă victorie a doamnei Merkel va deschide un nou capitol în relaţiile dintre Germania şi Europa.

Între Franţa şi Germania relaţiile sunt deseori cordiale, mai întotdeauna pragmatice, din în cînd exaltate, dar în mod inevitabil marcate de semnul raţiunii: cele douǎ mari puteri europene sunt obligate sǎ coopereze pentru ca Europa sǎ poatǎ funcţiona. Nimeni nu poate însǎ demonstra prin statistici cǎ între francezi şi germani simpatia ar creşte în ritm galopant. Tot rǎul spre bine, spun unii analişti, Europa are nevoie atît de spiritul de disciplinǎ german cît şi de spiritul vizionar francez.

Din cînd în cînd, lideri politici francezi trag cîte un semnal de alarmǎ şi spun: Franţa pierde prea mult teren în faţa Germaniei, în special în materie de economie, de competitivitate, de exporturi… Trebuie sǎ ne inspirǎm din modelul german, mai spun ei, nu este prea tîrziu sǎ adoptǎm reforme pe care germanii le-au acceptat încǎ în urmǎ cu 15 ani, pe vremea lui Gerhard Schröder.

Alţi comentatori avertizeazǎ cǎ în spatele "miracolului" economic pilotat de cancelara Angela Merkel se ascund o drasticǎ adîncire a inegalitǎţilor şi milioane de salariaţi plǎtiţi extrem de prost. Chiar şi responsabilii germani recunosc cǎ ţara lor este campioana Europei la capitolul salariilor mici.

Intr-o analizǎ publicatǎ în revista L’Express, un analist considerǎ însǎ cǎ francezii ar trebui sǎ se teamǎ şi de altceva, nu numai de succesul economic al Germaniei. Mai precis de faptul cǎ prima economie a Europei încearcǎ în prezent sǎ joace un rol politic şi diplomatic mai important. "Germania condusǎ de Angela Merkel nu mai acceptǎ un rol secundar, în urma Franţei", scrie Christian Makarian în L’Express.

Este adevǎrat cǎ multǎ vreme, în deceniile care au urmat celui de-al doilea rǎzboi mondial, Germania a preferat sǎ rǎmînǎ oarecum în umbrǎ la capitolul diplomaţiei şi sǎ sprijine în general, mecanic, iniţiativele Franţei.

Mai nou, însǎ, ea respinge rolul de "sleeping partner", cum era numitǎ deseori Germania la ora la care nu era încǎ unificatǎ iar capitala ei se afla la Bonn.

Doamna Angela Merkel a dat tonul în privinţa ieşirii de sub "hegemonia" diplomaticǎ a Franţei încǎ pe vremea preşedintelui Nicolas Sarkozy. Ea a refuzat, de exemplu, ca sǎ fie exclusǎ din Uniunea pentru Mediterana creatǎ în 2008 la iniţiativa fostului preşedinte francez şi a ameninţat, la acea orǎ, ca va crea şi ea o Uniune pentru Europa de rǎsǎrit. Mai tîrziu s-a opus intervenţiei militare franceze în Libia, dupǎ cum şi acum se opune unei intervenţii în Siria. Pe plan internaţional, Germania are propria sa strategie care o ajutǎ în prezent sǎ întreţinǎ relaţii excelente cu Polonia, sǎ conserve un veritabil dialog cu preşedintele rus Vladimir Putin şi sǎ-şi dezvolte schimburile comerciale cu China în favoarea ei.

Pentru comentatorul francez este limpede cǎ o nouǎ victorie, probabilǎ, a doamnei Angela Merkel, va antrena cu ea şi noi ambiţii politice. Francezii sunt deci îndemnaţi sǎ reflecteze la acest risc: Germania ar putea fi tentatǎ în viitor sǎ vorbeascǎ despre Europa ca fiind  zona ei de influienţǎ, dat fiind cǎ o dominǎ din punct de vedere economic.