Franţa şi sǎrbǎtoarea festivalurilor

theatre-choregies.jpg

credit foto: horizon-provence.com

In Franţa cîteva mari festivaluri sunt în plinǎ desfǎşurare, cum ar fi cel de teatru de la Avignon sau cel de operǎ de la Aix-en-Provence. Altele încep în aceastǎ perioadǎ extrem de propice pentru cǎ data de 14 iulie, Ziua Naţionalǎ a Franţei, cade anul acesta într-o duminicǎ iar afluienţa de public se anunţǎ considerabilǎ.

La Avignon, deseori micile companii care joacǎ în secţiunea neoficialǎ, în OFF, aşteaptǎ aceastǎ datǎ, 14 iulie, pentru a atrage noi spectatori, ceea ce nu este greu de altfel. Milioane de francezi şi de turişti strǎini invadeazǎ, pe 14 iulie, oraşele şi burgurile din sudul Franţei dar şi din alte zone turistice, unde ziua se încheie întotdeauna cu un concert popular şi cu focuri de artificii.

Pentru marile spectacole, însǎ, cine nu a rezervat din timp nu are nici o şansǎ sǎ intre în ultima clipǎ. Este cazul acum la Aix-en-Provence unde regizorul Patrice Chéreau a înregistrat un imens succes cu montarea operei lui Richard Strauss, "Electra".

Un festival original de muzicǎ, ajuns la a 18-a ediţie, este organizat în regiunea oraşului Arles. Chiar şi numele acestui festival este original pentru cǎ el se intituleazǎ "Les Suds", la plural, ceea ce am putea traduce prin "sudurile".  In noaptea de 13 spre 14 iulie spectatorii sunt invitaţi la o nocturnǎ toralǎ, mai precis de la ora 19 pînǎ la ora 7 dimineaţa, sunt invitaţi la tot felul de concerte. Mai precis, 30 de concerte gratuite sunt propuse în biserici, palate, chiostruri şi alte spaţii pe care pînǎ şi locuitorii oarşului nu le cunosc prea bine.

Un festival cu totul deosebit este cel de artǎ liricǎ din oraşul Orange, situat şi el pe valea Ronului, mai la nord de Avignon. Acesta este poate cel mai vechi festival de muzicǎ clasicǎ din Franţa pentru cǎ prima sa ediţie a avut loc în 1869. Este adevǎat cǎ şi spaţiul care îl gǎzduieşte invita la aşa ceva, pentru cǎ este vorba de un teatru antic capabil sǎ primeascǎ 10 000 de spectatori. Teatrul antic de la Orange, construit între anul 27 înaintea erei noastre şi anul 14 era noastrǎ, a avut şansa de a-şi conserva "zidul de scenǎ". Fǎrǎ acest zid, înalt de 37 de metri şi lung de 103 metri, acustica ar fi imposibilǎ. El este atît de impresionant încît Lodovic al XIV-lea, cînd a vizitat teatrul antic de la Orange, a exclamat: "Acesta este cel mai frumos zid al regatului meu!" Iatǎ deci cadrul în care sunt programate anul acesta lucrǎri de Verdi, un concert pe care îl va da Roberto Alagna sau diverse alte recitaluri. Iniţial, festivalul de la Orange a fost lansat pentru a-l concura pec el de la Bayreuth. Din pǎcate, la Orange uneori cîntǎreţii sunt confruntaţi cu un inamic redutabil: mistralul, vîntul care coboarǎ din Munţii Alpi şi strǎbate apoi toatǎ valea Ronului pînǎ la Marsilia. Existǎ, la Orange, şi amintirea unei ploi torenţiale care a început, în iulie 1994, în plinǎ reprezentaţie a operei Tosca: 8300 de spectatori au crezut atunci cǎ a început un nou potop, doar muzicienii au reuşit sǎ-şi salveze instrumentele în culisele teatrului antic.

Cu cîteva zile în urmǎ o abundentǎ ploaie de varǎ a perturbat şi spectacolele în aer liber programate la Avignon, dar aceste evenimente fac parte din farmecul festivalurilor.