Legea de moralizare a vieţii politice în Franţa: transparenţă sau populism?

patrimoine.jpg

credit foto: votreargent.lexpress.fr

In Franţa, începînd cu data de luni 15 aprilie, oricine va putea consulta pe site-ul guvernului declaraţia de avere a miniştrilor. Ceva mai tîrziu măsura îi va implica pe deputaţi precum şi pe ceilalţi responsabili politici. Această lege destinată moralizării vieţii politice a fost adoptată în urma scanadalului Cahuzac, este aprobată de majoritatea francezilor dar a suscitat şi numeroase critici, uneori chiar din tabăra stîngii.

"Transparenţă sau populism?" se întreabă cotidanul Le Monde comentînd reacţiile clasei politice la această măsură radicală fără precedent lansată de executiv pe fondul unei puternice unde de şoc provocată de scandalul Cahuzac. Istoricul şi sociologul Pierre Birnbaum declară în paginile cotidianului citat că o mare democraţie trebuie să confere puteri depline celor care anchetează pe marginea corupţiei şi a evaziunii fiscale, dar că transparenţa totală riscă să devină "periculoasă" întrucît societatea civilă este oarecum îndemnată să nu mai aibă încredere în oamenii politici.

Claude Bartolone, preşedintele Adunării Naţionale Franceze, care este socialist, consideră şi el că publicarea tuturor detaliilor legate de averile şi veniturile miniştrilor şi ale deputaţilor este "o măsură ineficientă şi periculoasă". Ce fel de derive ar putea implica măsura? In primul rînd un fel de ierarhizare a responsabililor politici în funcţie de patrimoniul lor financiar şi imobiliar. Iar în ochii unui public excitat politic şi eventual manipulat, responsabilii cu averi modeste ar putea căpăta imediat aura virtuţii, în timp ce toţi cei care au acumulat bunuri, proprietăţi sau obiecte de lux riscă să devină "suspecţi". De la această ierarhizare nu mai este decît un pas pînă la apariţia unor situaţii oportuniste, de exemplu candidaţi care să le spună alegătorilor: "votaţi cu mine pentru că iată, sunt sărac şi curat". In cotidianul de opoziţie Le Figaro mai mulţi comentatori arată că Franţa, unde în general oamenii bogaţi nu sunt foarte iubiţi, riscă prin această transparenţă totală să facă un pas în direcţia unei fel de sancţionare a reuşitei.

Reproşul care i se aduce preşedintelui François Hollande în acest context, deşi toată lumea consideră că trebuia să acţioneze într-un fel, este că a adoptat legea moralizării vieţii politice sub presiunea emoţiei şi a unui fel de "exorcism colectiv" declanşat de un ministru al bugetului care era de fapt un delicvent fiscal.