Frigul şi economia

grecia-jubilados.jpg

© Getty Images/Milos Bicanski

În Franţa, acest început de primăvară se caracterizeză, cel puţin în jumătatea de nord a ţării, prin temperaturi anormal de scăzute. Această perioadă de frig prelungit are efecte şi asupra economiei, dar şi a moralului.

Experţii în materie sunt unanimi: niciodată, de cînd sunt înregistrate în mod sistematic temperaturile în Franţa, primele zece zile de primăvară nu a fost atît de reci la Paris şi în alte oraşe din jumătatea de nord, cum ar fi Brest, Strasbourg, Nancy, Lille... Au mai fost ani cu primăveri reci, de exemplu în 1987, în 1970, în 1962 sau în 1955. De data aceasta însă frigul este ieşit din comun.

Unii specialişti în domeniul fenomenelor climaterice consideră că la baza acestor temperaturi hivernale stă de fapt mai vechea problemă a încălzirii atmosferei. Mai precis, topirea banchizei arctice ar modifica shimburile dintre ocean şi atmosferă precum şi circulaţia atmosferică. In consecinţă emisfera nordică a planetei ar trebui să se aştepte la ierni din ce în ce mai grele.

Francezii au însă impresia că iarna “se deplasează” de fapt spre primăvară, pentru că la Crăciun temperaturile au fost cît se poate de blînde, în timp ce acum, cînd este aşteptat timpul frumos, dimineaţa sunt trei sau patru grade...

Pe plan economic această situaţie de frig prelungit sabotează de fapt consumul, spun specialiştii, ca şi moralul familiilor. Si aceasta într-un context cînd creşterea economică se anunţă foarte anemică în Franţa, cu un număr de şomeri record, cum nu s-a mai înregistrat din 1997.

Si pe plan european însă şomajul a atins un nivel record. De 22 de luni consecutiv şomajul creşte în zona euro, iar în februarie erau semnalaţi peste 19 milioane de şomeri. Comisarul european însărcinat cu Afacerile sociale, Laszlo Andor, a reacţionat la aceste cifre printr-un comunicat în care arată că acest nivel de şomaj este inacceptabil şi că reprezintă o “tragedie pentru Europa”.

Ţara cu şomajul cel mai ridicat rămîne Grecia, unde peste 26 la sută din populaţia activă nu are de lucru. Pe locul al doilea se află Spania. Franţa se situează pe undeva pe la mijlocul plutonului, cu o rată a somajului de aproximativ 11 la sută. Iar ţările care stau cel mai bine la acest capitol sunt Austria, Germania şi Luxemburgul,

In Franţa, guvernul este în continuare focalizat pe reforme de natură să relanseze creştere economică dar şi de natură să ducă la noi economii. Iar la acest ultim capitol există un plan de reducere a alocaţiilor familiale. Pînă acum aceste alocaţii au fost acordate indiferent de baremul de venituri. Ori, actuala reformă prevede penalizarea familiilor cu venituri mari. In jur de 2 miliarde 140 de milioane de euro ar urma să fie economisiţi astfel în următorii doi ani. Practic, familiile cu venituri mari nu vor mai beneficia decît de un sfert din alocaţiile pe care le obţin acum.

In acest context de creştere economică în pană unii experţi relansează discuţia în jurul acestui concept. In cotidianul Les Echos economistul Jean-Marc Jancovici compară economia cu un copac. Ori, toată lumea ştie, copacii nu cresc pînă la cer, sau mai bine zis cresc ei cît cresc şi la un moment dar creşterea lor se opreşte, copacul îşi atinge punctul final al capacităţii sale de a creşte. Din 2007 încoace cam acest lucru s-a întîmplat cu ţările care fac parte din Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Produsul Intern Brut în Franţa nu a mai crescut, nici cel al Europei, în timp ce cel japonez a scăzut... Iar cel american este staţionar în ultimii cinci ani. Concluzia? Lumea occidentală trebuie să imagineze o soluţie pentru economia sa fără elementul cunsocut sub numele magic de “creştere economică”. Ciudat, mai spune specialistul nostru: indivizii umani, fiecare separat, se pregătesc pentru sfîrşitul creşterii fizice... Dar pe plan global şi social ideea de oprire a creşterii economice este considerată drept o catastrofă.

La fel ca un artist care nu vrea să îmbătrînească, societatea industrială nu s-a pregătit pentru dispariţia resurselor şi încetarea creşterii. De unde şi şocul încasat acum. Jean-Marc Jancovici mai deplînge faptul că problema nu a generat nici o veritabilă dezbatere şi nici o veritabilă mobilizare intelectuală. Unde sunt cărţile, sudiile, analizeze care să imagineze lumea de după creşterea economică? Vidul este total în această privinţă, ceea ce nu înseamnă că dezbaterea nu trebuie lansată.