Umorul pripit sau cum este explicatǎ copiilor francezi delincvenţa de origine est-europeanǎ

download.jpg

Hei, ţǎrile din est mǎ furǎ!

În Franţa a crescut cu 26 la sutǎ numǎrul de spargeri comise anul trecut. Presa analizeazǎ cifrele şi evocǎ existenţa a numeroase bande de hoţi provenind din Europa de rǎsǎrit şi din zona Balcanilor. Dezbaterea în jurul acestui fenomen şi a delincvenţei originare din estul Europei este fǎrǎ îndoialǎ oportunǎ. Mai delicatǎ devine însǎ transmiterea acestor tipuri de informaţii în mediile şcolare. O caricaturǎ apǎrutǎ marţi 4 februarie pe prima paginǎ a unei publicaţii şcolare riscǎ sǎ fie interpretatǎ de copii în sensul cǎ întreaga Europǎ de rǎsǎrit ar fi pusǎ pe rele.

Fǎrǎ îndoialǎ, autorul caricaturii de pe prima paginǎ a avut intenţii bune. El a vrut sǎ-i informeze pe elevi despre un fenomen neliniştitor: creşterea numǎrului de spargeri şi furturi comise în Franţa, mai ales în zonele rezidenţiale, de case. O mie de spargeri pe zi, este o cifrǎ de naturǎ sǎ provoace într-adevǎr nelinişte.

Din desenul pe care îl propune rezultǎ însǎ, în mod simplist, cǎ hoţii ar fi… exclusiv originari din Estul Europei. Personal consider cǎ acest tip de umor este puţin pripit. Sigur, nu le cer umoriştilor sǎ respecte regulile gîndirii politice corecte. Faptul cǎ mulţi români, albanezi sau georgieni figureazǎ printre delincvenţi, hoţi şi spǎrgǎtori este demonstrat prin statisticile Ministerului de Interne. Desenul care figureazǎ pe prima paginǎ a publicaţiei şcolare L’ACTU pǎcǎtuieşte însǎ prin ceea ce aş numi "generalizarea rapidǎ".

Copiii vǎd de fapt o fiinţǎ cu un cap hexagonal, care aminteşte de forma Franţei, pe cale de a fi buzunǎritǎ de o mînǎ lungǎ. Capul este dotat cu un ochi speriat care se uitǎ de fapt neputincios la aceastǎ mînǎ delincventǎ. Textul ales de caricaturist are şi el toate atributele simplificǎrii: "Hé! Les pays de l’Est me font les poches!!!" (Hei, ţǎrile din est mǎ furǎ!)

Acest gen de caricaturǎ rapidǎ nu face de fapt decît sǎ întǎreascǎ stereotipurile şi clişeele care circulǎ deja în Franţa. Imi şi imaginez cum un şcolar francez (publicaţia li se adreseazǎ copiilor avînd peste 13 ani) se întoarce acasǎ şi îşi întreabǎ pǎrinţii: "mamǎ, tatǎ, uite ce ne fac ţǎrile din Europa de rǎsǎrit, ne furǎ, ne bagǎ mîna în buzunar". Imi imaginez şi alt tip de conversaţie: "mamǎ, tatǎ, care sunt ţǎrile din Europa de rǎsǎrit?". La care pǎrinţii încep sǎ enumere: pǎi… Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Bulgaria, Albania, Croaţia, Serbia, Bosnia, Macedonia, Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina… Pentru copilul venit acasǎ cu respectiva publicaţie toate aceste nume pot fi interpretate ca fiind… nume de hoţi. Pentru cǎ desenul este clar, ca şi textul însoţitor: ţǎrile din est scotocesc prin buzunarul Franţei ca sǎ şterpeleascǎ ce s-o fi aflînd pe acolo.

Ne este pentru prima datǎ cînd umoriştii francezi derapeazǎ în interpretarea unor probleme care sunt reale şi dureroase de altfel. Au mai fǎcut-o şi la televizor sau la radio. Din ce în ce mai mult, în imaginarul colectiv, românii sunt repede catalogaţi ca suspecţi, romii sunt nişte delincvenţi, est-europenii nişte profitori care vin sǎ jefuiascǎ locuinţele francezilor.

Imi imaginez şi o altǎ reacţie pe care ar putea sǎ o aibǎ un elev de 13 ani întors acasǎ: "Tatǎ, mamǎ, vǎ rog sǎ nu mai spuneţi nimǎnui cǎ avem rǎdǎcini est-europene." "De ce, puiul lui tata?" "Pentru cǎ uite ce scrie presa, toţi est-europenii sunt nişte hoţi."