Filmul "Nymphomaniac Vol.II" – interzis sub 16 ani în Franţa

images.jpg

credit foto: france24.com

In Franţa filmul lui Lars Von Trier "Nymphomaniac Vol. II" nu a provocat nici o polemicǎ pînǎ acum şi a fost clasificat ca interzis sub 16 ani. El risca sǎ fie catalogat drept pornografic şi sǎ fie interzis sub 18 ani, dar regizorul a acceptat sǎ scoatǎ anumite scene. O versiune necenzuratǎ şi integralǎ este pregǎtitǎ pentru micul ecran.

Filmul lui Lars Von Trier a fost destul de comentat în Franţa chiar înainte de ieşirea sa pe ecrane, iar publicitatea care i s-a fǎcut a fost destul de subtilǎ. De fapt publicului i s-a promis ceva cu totul şi cu totul special în materie de decriptare a anumitor forme de dependenţǎ sexualǎ, scene de o mare cruzime şi de o mare violenţǎ, o radiografie a unui anumit tip de sadomasochism.

Prima parte a filmului, lansatǎ pe ecrane la începutul anului, a fost interzisǎ copiilor sub 12 ani, ceea ce a provocat o anumitǎ surprizǎ pentru cǎ spectatorii se aşteptau la un nivel mai ridicat de "cruzime" si "violenţǎ". Aceste aşteptǎri vor fi probabil satisfǎcute acum pentru cǎ a doua parte a filmului este interzisǎ spectatorilor care au sub 16 ani, deci dintr-o datǎ interdicţia suscitǎ mai multǎ curiozitate. Agenţia France Presse precizeazǎ în context cǎ "Nymphomanic 1" a fost vǎzut, în douǎ sǎptǎmîni, în Franţa, de numai 76 000 de spectatori, ceea ce nu poate fi numit nici pe departe un "succes de public".  

Faţǎ de alte ţǎri, şi mai ales faţǎ de Statele Unite, comisia care opereazǎ aceste clasificǎri în Franţa are criterii diferite. In Franţa se considerǎ de fapt cǎ un copil care a împlinit 12 ani este destul de "matur" pentru a urmǎri pe un ecran scene de sex evident. De fapt, filme care în Franţa sunt interzise copiilor sub 12 ani în lumea anglo-saxonǎ sunt interzise tinerilor sub 18 ani, altfel spus sunt considerate de-a dreptul pornografice sau vehiculînd un grad de violenţǎ care cere mai multǎ maturitate. A fost cazul, recent, cu filmul "La vie d’Adèle" (şi el în douǎ pǎrţi).

Uneori în interiorul breslei cinematografice au loc unele dezbateri legate de criteriile clasificǎrilor. Sunt voci care spun cǎ între categoria "interzis sub 12 ani" şi "interzis sub 16 ani" distanţa este prea mare.

Comisia de clasificare, aflatǎ în subordinea Ministerului familiei, îşi justificǎ însǎ întotdeauna deciziile cu numeroase argumente. De fapt, funcţionarea ei este destul de complicatǎ. Fiecare film este supus unei prime vizionǎri, apoi o sub-comisie se ocupǎ de detectarea secvenţelor sau a momentelor care "pun probleme". Odatǎ semnalate, aceste secvenţe sunt din nou vizionate de persoane care sunt de fapt specialişti în materie, critici dar şi specialişti în materie de psihologie a copilului, producǎtori dar şi delegaţi ai Educaţiei naţionale. Prioritatea este întotdeauna "protejarea copilului" fǎrǎ însǎ ca libertatea de expresie sǎ fie afectatǎ. 

Putem spune cǎ între Franţa şi Statele Unite existǎ o diferenţǎ de culturǎ în ce priveşte clasificarea filmelor. Americanii, de exemplu, se "tem" mai mult de scenele de sex decît de cele de violenţǎ. Filmul "Solaris" de Steven Sodenbergh, de exemplu, a primit clasificarea "pentru toate categoriile de public" în Franţa, în timp ce în Statele Unite a ieşit cu menţiunea "nerecomandat sub 13 ani". Si aceasta numai pentru cǎ la un moment dat, cum scrie un critic francez, "fesele lui George Clooney" au putut fi întrezǎrite pe ecran.